MIZA REALĂ a vizitei Papei în Israel

Khaldoun Barghouti este un rezident din Ramala, în Cisiordania. Nu este creștin, ci musulman. Deși nu a fost prezent printre mulțimile care l-au întâmpinat pe Suveranul Pontif, Barghouti nu a putut ignora vizita celui mai proeminent lider creștin.

Ceea ce l-a interesat în mod special a fost mesajul pe care intuia că papa îl va transmite cu privire la statul palestinian. Însă, asemenea multor musulmani, a mai avut o așteptare. Una cu implicații religioase. „Cum va respecta papa credința noastră? Cum se va raporta la ea?” a întrebat Barghouti, editor de știri externe la ziarul Alhayat Aljadeeda.

Papa și musulmanii

Plecând de la întrebările lui Barghouti, Jaweed Kaleem, un alt jurnalist musulman, semnalează într-un articol publicat de Huffington Post că întrebarea fundamentală care se ridică în urma vizitei pontificale este legată de modul în care Islamul și musulmanii sunt în atenția Suveranului Pontif.

În această privință, Kaleem remarcă că antecedentele nu sunt prea promițătoare. Astfel, relația catolicismului cu Islamul a avut de suferit sub pontificatul lui Benedict al XVI-lea.

A fost de notorietate scandalul iscat de un discurs ținut de Benedict în Germania, atunci când papa a citat declarația unui împărat bizantin care a făcut câteva remarci negative la adresa Profetului Mahomed. Afirmațiile papei au provocat nemulțumire în lumea musulmană, sute de mii de protestatari ieșind în stradă.

În schimb, vizita lui Francisc pare să se fi desfășurat sub alte auspicii. Acest lucru a fost evidențiat de John Esposito, expert în relațiile musulmano-creștine de la Universitatea Georgetown. În opinia acestuia, în lumea musulmană se resimt încă rănile provocate de observațiile lui Benedict. „Francisc în schimb a avut o abordare mai populară până acum”, a spus Esposito.

Într-adevăr, doar pe parcursul unui an de pontificat, Francisc a oferit mai multe semnale de apropiere față de Islam. Așa poate fi interpretat gestul său de a include musulmani în ritualul spălării picioarelor din perioada pascală.

O fetiță musulmană a fost prima beneficiară a inițiativei papale. Și nu a fost singura. Papa a reiterat gestul anul acesta, spălând picioarele unui musulman cu handicap. Iar cu ocazia Ramadanului a transmis un salut personal tuturor musulmanilor, numindu-și mesajul „o expresie de stimă și prietenie pentru toți musulmanii”.

În privința relației cu musulmanii, este evident că Francisc încearcă să calce pe urmele lui Ioan Paul al II-lea. Acesta a fost primul Papă care a vizitat o moschee în timpul unei călătorii la Damasc. De asemenea, nu a avut ezitări în a săruta Coranul. Francisc doar continuă pe un drum deschis de alții.

Francisc și evreii

Dacă relațiile Vaticanului cu musulmanii au avut un parcurs sinuos, în schimb raportul catolicismului cu cealaltă religie monoteistă s-a bucurat de un statut privilegiat.

O demonstrează și faptul că vizita actuală este considerată ca una dintre cele mai importante vizite de care a beneficiat Israelul în ultimii ani. Aceasta se datorează nu doar influenței religioasei a papei, ci și popularității de care se bucură în întreaga lume, notează The Jerusalem Post.

Atitudinea pozitivă cu care presa israeliană a întâmpinat vizita papei este reprodusă și de titlul prin care același ziar titra acest moment considerat istoric: „Welcome to Jerusalem, pope Francis. Bienvenido!” Spații ample au fost alocate și de agenția de știri Haaretz, fiind creată o rubrică specială în acest sens.

O simplă citire a presei israeliene demonstrează că cea mai mare parte a evreilor au așteptat cu entuziasm vizita papei. Singura excepție au constituit-o grupările ultra-ortodoxe, care au protestat împotriva vizitei papei, scriind cu grafitti pe clădirile catolice din Ierusalim.

Victoria ce transcende cuvintele

Chiar dacă popularitatea lui Francisc pare să fi crescut în rândurile musulmanilor și evreilor, aceasta nu înseamnă că turneul Papei a fost lipsit de dificultăți. Într-o regiune cu tensiuni profunde, de la discriminarea împotriva creștinilor la conflictul israeliano-palestinian și războiul civil sirian, este dificil de obținut un statut de negociator imparțial. Cu atât mai mult cu cât papa a fost nevoit să își echilibreze foarte bine mesajele. Cel puțin, pentru a nu avea parte de surprize de care au „beneficiat” alții.

De exemplu, atunci când Papa Benedict a vizitat Țara Sfântă în 2009, unii lideri evrei s-au simțit ofensați de faptul că el a afirmat că au fost „milioane” de decese în timpul Holocaustului, fără să indice un număr precis. Același Benedict a numit Holocaustul o „tragedie”, în timp ce mulți evrei au preferat un cuvânt mai puternic: crimă.

În consecință, în această vizită papa a evitat să intre în dispute fierbinți. Mesajele sale au evitat punctele sensibile. A militat pentru unitate în spiritul păcii și a valorilor comune pe care religiile monoteiste le împărtășesc. Insistența sa pe acest domeniu se pare că nu a rămas fără rezultate.Francisc a adresat o invitație surprinzătoare presedintelui israelian Shimon Peres și liderului palestinian Mahmoud Abbas pentru a veni la Vatican. Practic, papa Francisc și-a câștigat poziția de principal negociator pe scena politică din Orientul Mijlociu. Lovitura de imagine este indiscutabilă.

Destul de departe până la a fi aproape

Cel mai puternic mesaj al papei nu a venit din cuvinte. Ci din imagini. O fotografie a constituit emblema întregului pelerinaj. Francisc i-a îmbrățișatpe rabinul Abraham Skorka și pe profesorul musulman Omar Abboud, amândoi prieteni argentinieni apropiați, care l-au însoțit în vizita în Țara Sfântă. A fost o îmbrățișare care nu a scăpat presei. Titlul „îmbrățișarea celor trei religii” ar putea spune multe.

„Deci, un rabin, un șeic și un papă călătoresc spre Țara Sfântă”. Sună ca o glumă, afirmă Daniel Burke, jurnalist la CNN. Și, totuși, nu este. Este realitate.

Pot fi emise speculații cu privire la implicațiile gestului de curtoazie al liderilor celor trei religii monoteiste, desigur. Ar putea rămâne însă doar un simplu gest fără urmări concrete. Comunitățile nu sunt atât de ușor de convins să facă pași în direcția unei apropieri.

Fundamentalismul islamic există. Precum și cel israelian sau creștin. Iar ideologia constituie un factor esențial în rezistența față de mesajele pastorale pe care Suveranul Pontif le-a lansat cu ocazia acestei vizite.

Nu poate fi ignorant nici faptul că niciuna dintre cele trei religii monoteiste nu constituie un monolit. Nu doar creștinismul este ramificat. Și islamismul, ca și mozaismul, se confruntă cu o lipsă de unitate. Diversitatea ideologică din interiorul fiecărei religii face ca discursul liderilor să nu aibă întotdeauna rezonanță la nivelul credincioșilor.

Și totuși, în ciuda diversității existente, cele trei religii pot sta la aceeași masă. Vizita papei în „Țara sfântă” a produs o impresie puternică. Acesta este un fapt incontestabil. Cel mai probabil, imaginea care va persista la nivelul mentalului colectiv este îmbrățișarea a trei lideri din trei religii diferite. Dacă va rămâne doar un gest simbolic sau va lua amploare rămâne ca istoria să decidă.

Sursă: semneletimpului.ro