Moștenirea lui Geo Saizescu

Este un loc comun jurnalistic să spui despre el că a fost unul dintre cei mai mari cineaşti ai României. Să îi deplângi trecerea în neființă ca urmare a unei afecțiuni pulmonare care l-a doborât în spital, ajuns la 80 de ani, îl coboară nepermis de mult în domeniul umanului banal. Dar, pe de altă parte, cum să-i explici tânărului de azi, care nu are neapăra studii sau apetit pentru critica și istoria filmului românesc și pentru care lungmetrajele lui Saizescu sunt relevante doar în măsura în care dă peste ele pe internet, ce a simțit un copil dus de mână la ”Păcală”? Cum să mai înțelegi acum revolta copilului amenințat că va fi scos din sală dacă mai râde atât de zgomotos la ”Secretul lui Bachus” sau la ”Eu, tu și Ovidiu”?

Împreună cu maestrul Geo Saizescu s-a stins una din cele mai importante părți din copilăria generației mele. Acolo, în întunericul sălii de cinematograf, râzând, suspinând și lăcrimând, nu în ultimul rând aplaudând ecranul de pânză albă de parcă actorii și autorii s-ar fi aflat chiar acolo, la final, noi ne-am simțit esențialmente liberi într-o lume care era oricum, numai liberă nu. Acest miracol a fost posibil numai prin dăruirea actorilor, regizorilor, scenariștilor și tuturor celor care după ani de zile au avut parte, poate, doar de o unică satisfacție: au fost numiți generația de aur a cinematografiei românești.

Pentru toți cei care nu au avut norocul nostru, al celor care l-am cunoscut prin opera și rolurile sale, am un singur sfat legat de maestrul care nu mai este: căutați și vedeți tot ce a făcut, tot ce a jucat. Cumpărați, împrumutați, furați dacă n-aveți încotro. Dumnezeu e mare și iartă, se spune că asta e meseria lui. Și chiar dacă n-ar fi așa, maestrul e acum acolo și poate pune o vorbă bună pentru publicul lui.

În teatru l-a jucat în 1950 pe Lopahin în ”Livada cu Vişini” de Cehov, în 1953 a jucat in ”Baia” lui Vladimir Maiakovski,iar în 1954 a regizat si jucat rolul principal în ”Aventurile bravului soldat Svejk”. Ulterior a regizat pelicula cu același titlu în 1956.

În 1958 a semnat scenariul si regia pentru ”Doi vecini”. Au urmat: ”Un surâs in plina vară” (1963), ”Dragoste la zero grade” (1964), ”Astă seară dansăm în familie” (1972), Eu, Tu si Ovidiu (1977), Secretul lui Bachus (1983).

Geo Saizescu a mai regizat câteva lungmetraje considerate antologice pentru comedia românească: "Astă seară dansăm în familie", "Păcală" şi "Secretul lui Bachus". Dar Geo Saizescu a colaborat ca scenarist şi actor cu cei mai populari actori români ai momentului: Gheorghe Dinică, Dem Rădulescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Jean Constantin, Sebastian Papaiani, Stela Popescu sau Horaţiu Mălăele. Rolurile sale cele mai cunoscute au fost în ”S-a furat o bombă” (1961), ”Celebrul 702” (1961), ”Păcală” (1973), ”Lumina palidă a durerii” (1979), Grăbește-te încet” (1981), ”Fram” (1983), Căsătorie cu repetiție” (1985), ”A doua cădere a Constantinopolului” (1993), ”O secundă de viață” (2008).