Modificarea Constituției: imposibilitatea liberalilor de a se rupe de discursul de campanie

Ne aflăm, anul acesta, în fața unei provocări importante, în fața unui test care o să arate ce am învățat ca țară din 23 de ani de viață democratică: reușim să asigurăm o reală reformă constituțională pentru a adapta modul de funcționare a puterilor statului la noile realități sau ne cramponăm, din nou, într-o serie de fixații în încercarea de a șterge cu buretele momente recent încheiate din istoria politică – cum par să indice cele mai recente propuneri ale PNL?

Ce implică reforma constituțională?

Reforma constituțională nu reprezintă o simplă variantă bombastică a sintagmei „revizuirea Constituției” – vehiculată cel mai des în discuțiile de zi cu zi – ci marchează tocmai nuanța care nu trebuie să le scape celor însărcinați cu această misiune: România are nevoie de o reformă constituțională și nu doar de o „revizuire a Constituției”.

Reforma constituțională implică luarea în calcul a tuturor factorilor, a tuturor variantelor și a tuturor opiniilor actorilor avizați în acest proces. Este o procedură amplă, care ține cont de toate aspectele – pozitive și negative – aduse de fiecare propunere și care se axează pe conceptul de dezbatere.

Pe de altă parte, revizuirea Constituției duce cu gândul la ceva specific politicii dâmbovițene, la continua schimbare în funcție de interese de moment pe care o tot facem de mai bine de 23 de ani. Parcă nici „cincinalele” lui Ceaușescu nu mai par complet lipsite de utilitate în fața unui asemenea trend. Avem nevoie să căpătăm o viziune pe termen pe lung (înainte de `89 ne era impusă cu forța), iar în 2013 putem începe de la temelie prin reforma constituțională. Responsabilii cu acest capitol au șansa și datoria să nu mai repete greșelile din trecut – în cazul de față, să nu aducă modificări Constituției având în gând doar anumite persoane sau situații particulare.

Ce riscăm prin propunerile PNL

Declarațiile recente ale vicepreședintelui PNL Tudor Chiuariu ridică o serie de întrebări cu privire la cele enunțate mai sus. Sunt câteva variante care nu au mai fost vehiculate până acum, iar una dintre ele – interzicerea demnităților pentru fostul președinte – este cel puțin excentrică. Reamintesc această propunere a liberalului: „interdicţia unui preşedinte de intra în partide, de a candida la alegeri sau de a îndeplini alte demnităţi publice, după ce îşi termină mandatul, în sensul asigurării imparţialităţii”, a explicat Chiuariu.

Argumentul invocat de vicepreședintele PNL potrivit căruia un președinte în funcție încearcă să-și creeze anumite avantaje politice pentru viitor nu este nicidecum valid. După logica domnului Chiuariu, această prezumpție justifică o interdicție totală a dreptului de a mai candida, îngrădindu-se astfel o serie de drepturi fundamentale cetățenești. În conformitate cu antagonismul „reformă constituțională – revizuirea Constituției” amintit mai sus, se ridică întrebarea: Ce este mai bine – să găsim modalități de a împiedica viitorii președinți să-și creeze avantaje politice ulterioare sau să interzicem, cu totul, posibilitatea ca aceștia să beneficieze de avantaje?

Făcând abstracție de absurditatea propunerii (ce s-ar întâmpla, spre exemplu, în situația în care președintele nu își exercită mandatele consecutiv?), ea nu este viabilă, fiind construită cu gândul la un singur om – Traian Băsescu. Desigur, prevederea nu i se poate aplica lui Traian Băsescu, din moment ce acesta a fost ales în baza Constituției din prezent, însă ea indică exact drumul fixațiilor de moment pe care mergem de 23 de ani și la care avem obligația să renunțăm.

Un alt aspect punctat de Tudor Chiuariu a fost cel privind reducerea mandatului prezidențial la 4 ani, astfel încât alegerea președintelui să aibă loc la mijlocul legislaturii Parlamentului. Prima parte a propunerii este bună, însă ar fi practic inutilă scurtarea mandatului la 4 ani dacă alegerile legislative și prezidențiale nu s-ar organiza concomitent. În esență, aceasta era și rațiunea revenirii la un mandat de 4 ani pentru președinte – asigurarea unui climat de stabilitate și evitarea unei campanii electorale continue.

Bineînțeles că printre propunerile înaintate de liberali în materie de Constituție sunt și aspecte pozitive – asumarea răspunderii Executivului o singură dată pe sesiune parlamentară, judecătorii CCR să deţină titlul de doctor în drept, sancţionarea migraţiei politice ș.a. – însă orice propunere precum cea privind interzicerea demnităților pentru un fost președinte indică un risc major, acela de a face o Constituție împotriva unui om (căruia nici măcar nu i se va aplica) și a unei instituții în loc de a face o reformă constituțională.

Propunerile PNL sau născocirile lui Chiuariu?

Neclar în acest moment este dacă propunerile vehiculate de Tudor Chiuariu sunt doar propriile sale născociri sau reprezintă, de fapt, poziția oficială a PNL. Nu ar fi prima oară când vicepreședintele PNL vorbește neoficial în numele partidului și de aceea trebuie să ne întrebăm. În plus, chiar ar fi Crin Antonescu – în continuare favoritul pentru funcția de viitor președinte al României – de acord cu ieșirea sa din viața politică odată cu încheierea unui eventual mandat de președinte? Mai mult decât atât, ar fi de acord președintele PNL cu reducerea posibilului său mandat viitor la 4 ani?

Rămâne de văzut dacă vom asista, în perioada următoare, la o oficializare a variantelor înaintate de Tudor Chiuariu. Până atunci însă, putem trage o concluzie deloc provizorie: liberalii sunt incapabili de a se rupe de discursul de campanie. Fixația numită Traian Băsescu se reflectă inclusiv la nivelul acțiunilor politice, ducându-i pe liberali într-o situație în care propriul prezidențiabil riscă să aibă de suferit din cauza măsurilor aplicate cu gândul la Traian Băsescu.

Este o tendință care poate fi reglată, iar acest lucru se va putea face numai în urma dezbaterilor politice și cu societatea civilă. Dacă se respectă o procedură corectă, reforma constituțională nu se va putea baza pe decizii unilaterale, iar acest lucru ne dă siguranța că propuneri precum cea enunțată de Chiuariu nu se vor regăsi în proiectul final al noii Constituții.