Mohammad Munaf a fost adus în ţară. Cum arată după 10 ani irakianul implicat în răpirea jurnaliştilor

UPDATE. Şi Poliţia Română a remis un comunicat, în care arată că îl deţine în custodie pe Mohammad Munaf. De asemenea, poliţia a făcut păublică o fotografie de azi a irakianului condamnat în dosarul jurnaliştilor.

"La această oră, Mohammad Munaf se află în custodia Poliţiei Române. Acesta a fost introdus într-un Centru de Reţinere şi Arest Preventiv al Poliţiei Române, pe baza mandatului de executare a pedepsei cu închisoare emis pe numele său.

Acțiunea Poliției Române a beneficiat de sprijinul Serviciului Român de Informații și al altor instituții cu competențe în domeniu, interne și internaționale.

Persoana în cauză a fost condamnată la data de 24 aprilie 2008 de către magistraţii Curții de Apel Bucuresti - Secția I Penală la o pedeapsa privativă de libertate de 10 ani închisoare pentru acte de terorism săvârșite atât pe teritoriul țării cât și în afara acestuia, împotriva unor cetățeni români", se arată în comunicatul Poliţiei Române.

Citeşte şi: Traian Băsescu, despre aducerea lui Munaf: Epopeea răpirii ziariştilor din 2005 în Irak pare să se fi terminat

Informaţia a fost confirmată oficial de administraţia Prezidenţială, care e dat un comunicat de presă cu mesajul preşedintelui Klaus Iohannis.

“Autoritățile statului român au finalizat astăzi demersurile în cazul lui Mohammad Munaf, cetățean irakian și american, cu aducerea în țară a acestuia. Mohammad Munaf, condamnat definitiv, în anul 2008, de Curtea de Apel București la 10 ani de închisoare, pentru acte de terorism împotriva unor cetățeni români, se află în prezent în custodia Poliției Române.

Acest lucru a fost posibil ca urmare a cooperării tuturor instituțiilor statului român, sub coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Felicit Serviciul Român de Informații, Ministerul Afacerilor Interne, precum și celelalte instituții din cadrul sistemului național de prevenire și combatere a terorismului, care și-au adus contribuția pe dimensiunea externă, pentru ampla operațiune desfășurată în această perioadă, în cooperare cu parteneri interni și externi.

Efortul autorităților române a făcut posibil ca unul dintre principalii vinovați în dosarul răpirii celor trei jurnaliști români în Irak, în anul 2005, să își ispășească pedeapsa în România, conform sentinței judecătorești.

Reafirm încă o dată sprijinul ferm al României pentru lupta împotriva terorismului”, se arată în comunicatul de la Cotroceni.

În 2008, Mohammad Munaf a fost condamnat în România la 10 ani de închisoare pentru răpirea jurnaliştilor români. Aflat în Irak, Munaf a fost iniţial condamnat la moarte pentru presupusul rol de complice pe care l-ar fi avut în răpirea celor trei jurnalişti români. Condamnarea a fost anulată ulterior de justiţia irakiană, iar cercetările în acest caz au fost reluate. După casarea sentinţei de condamnare la moarte, dosarul lui Munaf a fost retrimis Curţii Penale Centrale Irakiene pentru o nouă investigaţie. În martie 2011, Munaf a fost achitat definitiv în Irak, iar autorităţile de la Bucureşti au început să caute soluţii pentru extrădarea lui în România în vederea ispăşirii pedepsei de 10 ani de închisoare.

Citeşte şi: Cum comentează jurnaliştii răpiţi în Irak aducerea lui Munaf în ţară

ISTORICUL CAZULUI

Trei jurnaliști români, Marie Jeanne Ion (32 de ani), redactor-șef adjunct la Prima TV, cameramanul Sorin Dumitru Mișcoci (30 de ani), de la același post de televiziune, și Eduard Ovidiu Ohanesian (37 de ani), reporter la cotidianul România Liberă, au fost dați dispăruți în seara zilei de 28 martie 2005 la Bagdad, împreună cu însoțitorul lor, Mohammad Munaf, cetățean american de origine irakiană. Ei se aflau în capitala irakiană de aproximativ o săptămână pentru a realiza interviuri cu premierul irakian și cu noul președinte al Irakului, potrivit unui documentar realizat de Agerpres.

După sesizarea Ministerului Afacerilor Externe privind posibila răpire a ziariștilor, MAE, împreună cu principalele servicii de informații ale României, a alcătuit o celulă de criză pentru gestionarea situației.

La întoarcerea din vizitele în Irak și Afganistan, la 29 martie 2005, președintele Traian Băsescu a declarat că se caută soluții pentru rezolvarea situației. El a convocat Grupul operativ constituit la Palatul Cotroceni, aflat sub coordonarea sa.

În seara aceleiași zile, omul de afaceri sirian Omar Hayssam, șef al grupului de firme 'Manhattan' din București, a anunțat că ar fi fost sunat de răpitori pentru o cerere de răscumpărare: câte un milion de dolari pentru eliberarea fiecăruia dintre cei patru, potrivit afirmațiilor prezentate de presa centrală.

Omul de afaceri sirian a fost reținut preventiv, la 5 aprilie 2005, de procurorii Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), pentru comiterea unor fapte prevăzute de legea penală în ceea ce privește afacerea 'Volvo Truck'. La 20 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a anunțat începerea urmăririi penale în cazul său.

Primele imagini cu jurnaliștii români, alături de ghidul lor, au fost difuzate de postul de televiziune Al Jazeera din Qatar în seara celei de-a treia zi de la dispariție, la 30 martie 2005. În înregistrarea video, Marie Jeanne Ion face o declarație în care afirmă că răpitorii nu au cerut bani în schimbul eliberării lor. Conducerea postului de televiziune a cerut la 31 martie 2005, printr-un comunicat, eliberarea imediată și necondiționată a celor trei jurnaliști români și a însoțitorului lor irakiano-american, fiind pentru prima oară când Al Jazeera face un asemenea gest în cazul unor răpiri.

Un al doilea set de imagini a fost difuzat la 1 aprilie 2005 de agenția de presă Reuters. În fotografii apar numai cei trei jurnaliști, care se identifică ținând în mână pașapoartele și legitimațiile de presă, fără ghidul lor, Mohammad Munaf.

Pentru prima dată de la izbucnirea crizei ziariștilor români, președintele Traian Băsescu a oferit detalii despre situația acestora la 12 aprilie 2005. Șeful statului a declarat, la Radio Mix FM, că autoritățile române sunt în legătură cu gruparea care-i deține pe cei trei jurnaliști și a subliniat că procesul de eliberare este dificil și va mai dura.

Pe parcursul crizei, presa a lansat diferite scenarii și zvonuri privind numele grupării care i-a răpit pe jurnaliști, implicarea unor persoane de origine arabă în răpire, precum și despre eliberarea lor. Acestea au fost dezmințite de fiecare dată de autorități.

Situația jurnaliștilor răpiți în Irak a ajuns într-un punct critic la 22 aprilie 2005, după ce televiziunea panarabă Al Jazeera a transmis noi imagini cu aceștia. Pe caseta video era adresat un ultimatum autorităților române în care se cerea retragerea trupelor române din Irak în termen de patru zile de la difuzarea mesajului, altfel ziariștii vor fi uciși. A fost prima revendicare politică exprimată de răpitori de la 28 martie 2005 și al doilea mesaj în decursul celor 26 de zile care s-au scurs de la dispariție. Înregistrarea îi prezenta pe cei trei jurnaliști încătușați, separat de ghidul lor, și el cu cătușe la mâini.

Marie Jeanne Ion face un apel către Guvernul și Președinția României și cheamă la manifestații pentru eliberarea lor pentru a face presiuni asupra autorităților privind retragerea trupelor militare din Irak. Într-un mesaj separat, Mohammad Munaf face un apel către președintele american George W. Bush să intervină pentru eliberarea sa. Este pentru prima dată de la dispariție când răpitorii se identifică: în imagini apare numele grupării 'Brigăzile lui Mu'adh Bin Jebel'.

La 26 aprilie 2005 s-a ajuns într-un al doilea moment critic, când postul Al Jazeera a difuzat imagini șocante cu cei patru ostatici: Sorin Mișcoci este îmbrăcat în haine portocalii, ceea ce înseamnă — potrivit cazurilor precedente de răpiri — că a fost desemnat să fie executat, iar Ovidiu Ohanesian este ras în cap; Mohammad Munaf apare separat, fiind și el îmbrăcat în portocaliu. Înaintea difuzării imaginilor, redacția Prima TV a primit o înregistrare audio cu cei trei ziariști care apelează la poporul român să facă presiuni asupra oficialilor pentru a retrage trupele din Irak.

La data de 4 mai 2005, președintele Traian Băsescu a precizat că negocierile cu răpitorii decurg foarte greu, după instalarea noului guvern democratic în Irak. O ultimă intervenție a președintelui a avut loc pe 19 mai 2005, când șeful statului a declarat într-o emisiune televizată că în cazul jurnaliștilor răpiți 'orice este posibil', 'de la o soluționare pozitivă totală la o soluționare parțială', și menționează posibilitatea unor execuții.

Pe parcursul crizei, liderii Alianței PNL-PD și UDMR au recomandat prudență și reținere în declarații cu privire la criza ostaticilor din Irak. PSD și PRM s-au pronunțat în favoarea discutării unui calendar al retragerii trupelor românești din Irak, aprobat de Parlament. PUR a anunțat că va propune Coaliției de guvernământ retragerea imediată a trupelor din Irak. Totodată, liderul PUR Dan Voiculescu a afirmat, la 24 aprilie 2005, că este dispus să se pună 'gaj' în schimbul eliberării celor trei tineri jurnaliști români.

Din seara în care a fost transmis primul ultimatum, rudele celor răpiți în Irak, alături de ziariști de la 'Prima TV' și 'România Liberă', s-au adunat în fața Palatului Cotroceni și au început să manifesteze în tăcere pentru eliberarea acestora.

Cea mai amplă manifestare de solidaritate față de ziariștii captivi în Irak a început la 24 aprilie 2005, la București și în mai multe orașe din țară. Sute de persoane s-au aflat în Piața Universității din București. Agenția de Monitorizare a Presei — Academia Cațavencu a expus atunci, pe clădirea Teatrului Național din București, un afiș de mari dimensiuni cu imaginile celor trei jurnaliști români răpiți în Irak, precum și a jurnalistei franceze Florence Aubenas, dispărută din ianuarie 2005 în Irak. O mobilizare fără precedent a mai multor reprezentanți din presa europeană în campania privind eliberarea jurnaliștilor a avut loc la 5 mai 2005, când 198 de instituții media din toată Europa au lansat un apel la adresa statelor membre ale UE privind intensificarea demersurilor pentru eliberarea ostaticilor din Irak.

Criza ostaticilor din Irak a luat sfârșit la 22 mai 2005, când Administrația Prezidențială a anunțat că 'cei trei cetățeni români — Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Eduard Ohanesian — și cetățeanul american de origine irakiană Mohammad Munaf se află, începând cu ora 13,44, sub controlul autorităților române'.

În prima sa declarație de presă de după eliberarea ostaticilor din Irak, pe care a făcut-o la 22 mai 2005, președintele României, Traian Băsescu, a mulțumit familiilor acestora, jurnaliștilor, comentatorilor, serviciilor secrete de informații străine și române, precum și autorităților americane din Irak, comunității arabe din țară care au contribuit la rezolvarea crizei. El a precizat că operațiunea de eliberare a ziariștilor a fost executată sută la sută de serviciile de informații ale statului român, 'într-o excelentă colaborare între Serviciul de Informații Externe, Serviciul Român de Informații și Direcția de Informații a Armatei'. Șeful statului a menționat că statul român nu și-a negociat nici politica externă și nici nu a plătit răscumpărarea jurnaliștilor. Totodată, Traian Băsescu a făcut un apel la presa română să manifeste reținere în zilele următoare în cazul celor trei jurnaliști eliberați după aproape două luni.

În seara aceleiași zile, postul Al Jazeera a difuzat o ultimă înregistrare video în care apar cei patru ostatici și unul dintre răpitori, care anunță, în limba arabă, că îi eliberează pe prizonieri în urma apelurilor șeicului saudit Salman Fahd al'Oda și ale Comunității arabe și islamice din România.

După 55 de zile de captivitate în Irak, ziariștii români au fost aduși în țară la data de 23 mai 2005.

*** 
Numele lui Omar Hayssam, un investitor controversat în mediul de afaceri din Buzău, unde deține mai multe proprietăți, a intrat în vizorul opiniei publice din România odată cu declanșarea cazului răpirii, în Irak, la sfârșitul lunii martie 2005, a celor trei ziariști români și a însoțitorului lor Mohammad Munaf.

Omar Hayssam a sponsorizat deplasarea ziariștilor în Irak, iar după răpirea acestora el a pretins că a fost contactat telefonic de irakianul care-i însoțea și cu care era în relații de prietenie, fiind astfel înștiințat că răpitorii condiționează eliberarea ostaticilor de plata unei sume de 4 milioane dolari.

Omar Hayssam a fost reținut de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ), la 5 aprilie 2005, în dosarul 'Volvo Truck', iar abia pe 20 aprilie 2005, procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) au dispus începerea urmăririi penale a acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals, spălare de bani și înșelăciune.

Mandatul de arestare preventivă i-a fost prelungit de mai multe ori, la solicitarea procurorilor PÎCCJ, până în octombrie 2005, când aceștia au finalizat urmărirea penală și au decis trimiterea sa în judecată alături de complicele său Mohammad Munaf, pentru asociere în scopul săvârșirii de acte de terorism, finanțarea acestei asocieri și complicitate la acte de terorism.

Anchetatorii au stabilit că cei doi sunt vinovați de constituirea și finanțarea grupului terorist care i-a răpit în Irak pe cei trei jurnaliști români, Ovidiu Ohanesian, Marie Jeanne Ion și Sorin Mișcoci.

Dosarul a fost înaintat Curții de Apel București, iar primul termen al procesului a avut loc la 31 octombrie 2005, când judecarea dosarului a fost amânată pentru lipsă de procedură.

Avocații apărării au cerut în repetate rânduri eliberarea omului de afaceri româno-sirian, pentru ca acesta să-și petreacă ultimele luni de viață alături de familie și pentru a putea fi tratat într-o clinică de specialitate, fiind diagnosticat cu cancer la colon.

Omar Hayssam a părăsit, pe 27 aprilie 2006, Penitenciarul Rahova, unde a fost deținut timp de un an și trei săptămâni. Eliberarea sirianului a avut la bază acte medicale care precizau că suferă de cancer, dar și o adeverință emisă de un medic al închisorii. Curtea de Apel București a admis propunerea procurorilor de revocare a mandatului de arestare preventivă și de înlocuire cu interdicția de a părăsi țara.

La 19 iulie 2006, magistrații CAB au decis reîncarcerarea omului de afaceri sirian Omar Hayssam, pe motiv că acesta tergiversează actul de justiție și se sustrage judecății.

Avocații omului de afaceri sirian au afirmat în instanță că Omar Hayssam este internat într-un sanatoriu de boli canceroase, la Vălenii de Munte — județul Prahova, însă magistrații au susținut că nu există acte probatorii și au dispus reîncarcerarea acestuia.

Omar Hayssam a fost dat în urmărire internațională în data de 21 iulie 2006.

Fostul procuror general al României Ilie Botoș a demisionat în data de 21 iulie 2006 din funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la o zi după ce șefii Serviciului Român de Informații (SRI), Serviciului de Informații Externe (SIE) și Direcției Generale de Informații și Protecție Internă (DGIPI) — Radu Timofte, Gheorghe Fulga și Virgil Ardelean — au demisionat, în urma dispariției omului de afaceri sirian Omar Hayssam, acuzat de fapte de terorism.

Discutarea dosarului a continuat la CAB, Hayssam fiind judecat în lipsă.

Ziariștii Ovidiu Ohanesian, Marie Jeanne Ion și Sorin Mișcoci au cerut daune morale de câte două milioane de euro de la Omar Hayssam și Mohammad Munaf, pentru perioada în care au fost răpiți.

Avocații lui Hayssam au cerut judecătorului achitarea clientului lor pentru săvârșirea de acte de terorism și schimbarea încadrării juridice în complicitate la lipsire ilegală de libertate în dosarul în care sirianul este acuzat de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii de terorism în legătură cu răpirea celor trei jurnaliști români în Irak.

Printre motivele cererii avocaților se numără acela că nu au fost administrate probele necesare elucidării acestui caz și, de asemenea, nu a fost audiat pe fond nici inculpatul Omar Hayssam și nici nu s-a reușit audierea prin videoconferință a șapte martori din dosar, printre care Mohammad Munaf.

Judecătorul a acceptat audierea, la cererea apărării, a avocatului lui Munaf din Irak, Arief Badie Ezet, însă a respins revocarea mandatului de arestare în lipsă a lui Hayssam.

Avocatul din Irak al lui Munaf a declarat că de la 27 mai 2007 a fost împuternicit printr-o procură dată de Caled Omar, tatăl lui Omar Hayssam, să-l reprezinte pe Hayssam în fața autorităților irakiene.

Dosarul lui Omar Hayssam a fost disjuns, în cursul urmăririi penale, de cel al lui Mohammad Munaf, deoarece acesta din urmă a fost reținut de forțele americane în Irak și nu a putut fi luată legătura cu el.

Omar Hayssam este acuzat că ar fi finanțat o grupare teroristă din Irak, în vederea răpirii celor trei jurnaliști români la Bagdad.

Scopul acestei acțiuni ar fi fost acela ca sirianul să obțină încuviințarea de a părăsi țara cu rolul de negociator pentru eliberarea jurnaliștilor și de a beneficia de clemența autorităților române dosarele în care era cercetat și trimis în judecată.

Omar Hayssam i-a cerut, în 2005, permisiunea președintelui Traian Băsescu de a părăsi țara în vederea negocierii eliberării jurnaliștilor, însă a fost refuzat.

La acea dată, Hayssam avea interdicția de a părăsi țara, fiind urmărit penal în două dosare economice, respectiv "Foresta Nehoiu" și "Volvo Truck".

Instanța Curții de Apel București l-a condamnat, la 13 iunie 2007, pe omul de afaceri Omar Hayssam la 20 de ani de închisoare în procesul în care este acuzat de acte de terorism în legatură cu răpirea celor trei jurnaliști români în Irak.

Omar Hayssam și Mohammad Munaf au fost acuzați de inițiere, constituire și sprijinirea unei asocieri în scopul săvârșirii de acte de terorism prevăzute de articolul 35 din Legea 535/2004.

Avocații sirianului Omar Hayssam au cerut, pe 18 februarie 2008, casarea sentinței CAB și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând faptul că la procesul pe fond nu au fost administrate 24 de probe cerute de apărare.

La data de 20 februarie 2008, ÎCCJ a respins cererea avocaților lui Omar Hayssam de trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel București a dosarului în care sirianul a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru fapte de terorism.

Instanța a respins recursul sirianului Omar Hayssam și a menținut condamnarea de 20 de ani de închisoare pronunțată pe data de 13 iunie 2007 de CAB.

De asemenea, la termenul din 18 februarie 2008, judecătorii au respins și două excepții de neconstituționalitate invocate de apărătorii lui Hayssam.

Magistrații ÎCCJ au amânat la ultimul termen, la cererea avocaților, judecarea recursului lui Omar Hayssam.

Avocatul jurnalistei Marie Jeanne Ion a cerut eliberarea unui certificat ORNISS pentru a putea avea acces la informațiile secrete din acest dosar, iar apărătorul lui Ovidiu Ohanesian a solicitat termen pentru studierea înscrisurilor depuse la dosar, instanța amânând cauza pentru 18 februarie 2008.

Judecătorii au amânat pe data de 19 noiembrie 2008 judecarea recursului lui Hayssam, deoarece avocații sirianului au declarat că au primit mai multe documente din partea acestuia și a lui Mohammad Munaf, în limba arabă, documente ce au legătură cu acest dosar, dar care încă nu au fost traduse în limba română.

Instanța a acordat un nou termen în acest dosar, pentru că a constatat lipsă de procedură, Ovidiu Ohanesian neavând angajat un apărător în această cauză.

Judecătorii CAB l-au condamnat, pe 13 iunie 2008, pe omul de afaceri sirian Omar Hayssam la 20 de ani de închisoare, pentru fapte de terorism, respectiv pentru punerea la cale a răpirii celor trei jurnaliști români în Irak.

Omar Hayssam a fost, de asemenea, condamnat la 15 ani de închisoare pentru fapte prevăzute de Legea 535/2004, omul de afaceri urmând să efectueze pedeapsa cea mai mare, respectiv cea de 20 de ani de închisoare și 10 ani interzicerea unor drepturi, după efectuarea detenției.

Instanța a decis ca Omar Hayssam să achite câte două milioane de euro daune morale ziariștilor Ovidiu Ohanesian, Marie Jeanne Ion și Sorin Mișcoci.

*** 
Cetățeanul sirian Omar Hayssam a fost dat în urmărire internațională la 21 iulie 2006. La momentul dispariției sale, România nu avea, în vigoare, un tratat bilateral de extrădare cu Republica Arabă Siriană.

În cadrul vizitei pe care președintele Traian Băsescu a efectuat-o la Damasc, în octombrie 2008, unul dintre subiectele abordate cu omologul său sirian Bashar Al-Assad a fost și cel referitor la omul de afaceri Omar Hayssam, condamnat, în iunie 2007, la București, pentru terorism în dosarul răpirii ziariștilor români în Irak.

În noiembrie 2009, președintele Traian Băsescu declara că în Siria a abordat și problema începerii negocierilor pentru modificarea acordului de extrădare dintre România și Siria, în așa fel încât Omar Hayssam să poată fi extrădat în România. În ianuarie 2010 Ministerul Justiției anunța că a elaborat proiectul de tratat privind extrădarea între România și Siria.

În urma finalizării negocierilor tehnice la nivel de experți între România și Siria, la 10 noiembrie 2010, la Palatul Cotroceni, a fost semnat de către ministrul român al Justiției, Cătălin Predoiu, și ministrul de Externe al Republicii Arabe Siriene, Walid Al-Moalem, Tratatele între România și Republica Arabă Siriană privind extrădarea și Tratatul privind transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepselor privative de libertate.

Președintele Traian Băsescu a semnat, la 3 februarie 2011, decretele pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a tratatelor între România și Republica Arabă Siriană privind extrădarea și a celui privind transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepselor privative de libertate.

Senatorii din Comisia juridică au aprobat, la 24 aprilie 2012, în unanimitate, rapoartele privind cele două proiecte de lege. La 8 mai 2012, plenul Senatului a aprobat, în ședința de plen, proiectele de lege pentru ratificarea Tratatului privind extrădarea între România și Siria, precum și a Tratatului între România și Siria privind transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepselor privative de libertate.