Motiv de speriat sau de bucurie? Ce prevede viitorul acord preventiv cu FMI

Nu puţini sunt cei care, la auzul perspectivei unui nou acord cu FMI, vor fi tentaţi să închidă această pagină, având adânc impregnat la nivelul percepţiei că orice colaborare dintre România şi instituţiile financiare internaţionale este o nouă veste rea pentru noi toţi. Lor le spun să nu se pripească, tuturor vă spun că lucrurile nu sunt atât de negre precum am fost obişnuiţi în toţi anii trecuţi.

Concret, Guvernul României va discuta în Parlament noul acord cu FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană. Pe lângă gestul normal de a supune un subiect ce ţine de interesul nostru, al tuturor, discuţiilor din legislativ, Guvernul condus de Victor Ponta a pregătit de această dată un acord preventiv, care nu o să implice noi datorii pentru România, deci pentru fiecare dintre noi. Concret, un acord de tip preventiv implică faptul că România nu va absorbi niciun ban, dar va permite ţării noastre să se împrumute la costuri mult mai mici de pe pieţele externe în perioada următoare.

Într-adevăr, a existat un acord de împrumut de la FMI, care a crescut puternic datoria externă a României, cu aprox. 20 miliarde de euro. E vorba de acordul semnat în perioada Băsescu-Boc, datorie pe care actualul Guvern este nevoit să o plătească. Viitorul acord preventiv – considerat necesar şi de guvernatorul Mugur Isărescu - va garanta României costuri reduse pentru împrumuturile luate de pe pieţele externe. De asemenea, va conţine mult mai puţine condiţii decât precedentele două înţelegeri, majoritatea acestora vizând cu precădere continuarea stabilizării macroeconomice a României.

De la venirea Guvernului Ponta la Palatul Victoria, aceste dobânzi au fost într-o continuă scădere, îndreptându-se chiar spre niveluri minime record. Acordul preventiv cu FMI are acest rol, de a convinge investitorii străini că pot împrumuta bani României având siguranţa că, graţie acordului preventiv, într-un scenariu ipotetic de revenire în forţă a crizei, ţara noastră va avea bani pentru a plăti datoriile scadente la o anumită dată. Riscul fiind unul mai scăzut, aceştia îşi „permit” să scadă din randamentul aşteptat de la acea investiţie. Pe termen mediu şi lung, această decizie se traduce foarte simplu: mai puţini bani pe care noi şi copiii noştri vom fi nevoiţi să îi plătim pentru banii pe care statul îi împrumută în prezent.

Astăzi, România este o insulă de stablitate economică în regiune. Cu o Bulgarie care nu găseşte resorturile necesare depăşirii crizei economice şi politice de mai bine de un an, cu o Ungarie în care premierul Viktor Orban a făcut din FMI şi Comisia Europeană adevărate ţinte, în perspectiva alegerilor parlamentare de anul viitor, România se prezintă în faţa investitorilor ca ţară care a ieşit din procedura de deficit excesiv, stabilă politic, stabilită macroeconomic. O ţară în care, dacă investeşti, rişti foarte puţin, spre deosebire de ceilalţi vecini din zonă.

Practic, vom avem o plasă de siguranţă în faţa oricăror posibile intemperii, cu toate că indicatorii economici ai României ne arată că nu vom avea nevoie de banii de la FMI. Creşterea economică, anul agricol bun, inflaţia în scădere sunt tot atâtea argumente pentru care noi, românii care nu înţelegem foarte bine aceste mecanisme financiare complexe, să nu se speriem de perspectiva noului acord preventiv, ci chiar să privim cu speranţă la perioada care urmează pentru ţara noastră!