Motive pentru care Traian Băsescu a pierdut încă o dată

Tot ce a încercat în ultimul an nu i-a mai reuşit. Dimpotrivă, nici una din capcanele preşedintelui nu au funcţionat, atunci când a venit vorba de Victor Ponta:

• Invitarea la guvernare şi oferirea funcţiei de premier – Ponta nu s-a prăbuşit, dimpotrivă. A reuşit măsuri de reparaţie socială şi a echilibrat economia (ieşirea din recesiune de anul trecut a fost chiar surprinzătoare). Efectul: Ponta şi USL au crescut în sondaje, iar USL a fost prima formaţiune care a câştigat alegerile pe care le-a organizat, o premieră în ultimii 20 de ani (FDSN e ultimul partid care a realizat acest lucru, în 1992). Iar Ponta a fost, inevitabil, reconfirmat în funcţia de premier.

• Pactul de coabitare l-a întârit pe Ponta, nu l-a slăbit. În ciuda evidenţei capcane, Ponta a ştiut să joace cartea coabitării tot pentru a guverna. A intuit corect că oamenii obişnuiţi nu mai vor scandal cu Băsescu şi că perioada de război s-a terminat. Lumea îl vedea pe Traian Băsescu drept perdant, şi om cu care nu mai merită să te lupti, câtă vreme ai deja 70% din Parlament. Contrar unor voci, lumea nu a votat în primul rând pentru ca Băsescu să fie dat afară de la Cotroceni, cât mai degrabă să scape de Băsescu din fruntea statului. Şi, în urma alegerilor, şi mai ales a pactului de coabitare, exact asta s-a întâmplat. Preşedintele a devenit nesemnificativ, iar guvernarea a putut să se deruleze fără otravă de la Cotroceni. Ponta nu doar că n-a fost dărâmat de nucleul activiştilor duri ai USL, dar a început iar să crească în sondaje, arătând clar că este principalul beneficiar al acestui pact. Economia a început să crească, fondurile europene au început să intre în ţară, ţara a fost scoasă din izolare, iar despre România au început chiar să apară veşti bune...

• Acum, preşedintele iese iar la atac. Nu poate sparge USL, nu poate să-i fragilizeze poziţia premierului în raport cu propriii susţinători, nu-i nimic. Îl atacă pe zona economică şi de guvernare. Dă lecţii, arată unde greşeşte guvernul. Şi încearcă să spargă ceva din imaginea de succes pe care şi-o construieşte premierul – mai ales după turneele sale externe, după creşterea din absorbţia fondurilor europene şi după măsurile sociale luate pentru a repara ceva din răul făcut de PDL în trecut. Calculul lui Traian Băsescu arată bine pe hârtie, şi are ceva substanţă teoretică – atunci când cineva se afirmă, trebuie să îl ataci din toate poziţiile, pentru a-i limita creşterea. Practica este cel care distruge acest atac. Pentru că principala problemă a unui astfel de atac ţine de credibilitatea sursei. Preşedintele nu mai este credibil ca sursă de înţelepciune guvernamentală. El este cel care a girat guvernele care au blocat fondurile europene, care au izolat România în exterior şi care au tăiat salarii şi pensii, dând foarte mulţi oameni afară. A veni acum tot aceiaşi să spuna că USL şi Ponta fac rău ţării este extrem de naiv.

Este posibil ca preşedintele să nu vrea neapărat să fie credibil – caz în care planul are mai multă logică. Este posibil ca preşedintele să mizeze mai degrabă pe provocarea lui Ponta de a ieşi din carapacea sa, de a abandona actul de guvernare şi de a începe un nou scandal. Un astfel de calcul ar putea merge, dacă premierul ar începe să răspundă. Forţarea unei noi suspendări, declanşarea unor noi crize politice – deşi nu-i aduce nimic bun preşedintelui, i-ar aduce foarte mult rău lui Victor Ponta. Şi poate că preşedintele mizează pe lipsa de maturitate a premierului în a gestiona asemenea situaţii.

Este însă destul de probabil că premierul să nu cadă nici în această capcană, iar preşedintele să rămână fără replică. Caz în care va trebui să inventeze altceva pentru a-şi lansa noul partid şi pentru a recupera din pierderile de imagine din prezent. Sigur, soluţia cea mai simplă ar fi să lase o alternativă să apară singură, fără el, fără Elena Udrea, fără EBA şi Macovei, fără Preda, Boc şi Falcă, fără toţi cei care au girat anii negri de până mai ieri. Dar o astfel de soluţie este mult prea raţională şi mult prea sănătoasă la cap pentru a fi luată în calcul, chiar şi de către un jucător atât de inteligent precum a fost, până de curând, preşedintele...

În România de astăzi, preşedintele este un actor secundar. Tot jucător, dar doar de umplutură, nici măcar de rezervă. Iar asta este ce îl roade cel mai tare pe cel care dorea sa fie supranumit “Zeus”...