Motivele pentru care liderul interlop Sorin UDREA a fost condamnat la ÎNCHISOARE CU EXECUTARE

În cazul atacării traficantului de ţigări Samir Drăgan din Oraviţa şi a tâlhăriri lui de mai multe baxuri de ţigări de către Cosma Viorel sub coordonarea lui Udrea, instanţa a considerat că nu pot fi luate în considerare afirmaţiile acestuia şi a celorlalţi inculpaţi conform cărora discuţiile telefonice interceptate erau unele fictive, doar pentru a vedea dacă sunt urmăriţi de anchetatori. “Instanţa nu va avea în vedere la soluţionarea cauzei respectivele declaraţii, apreciindu-le drept necorespunzătoare adevărului în condiţiile în care, pe de o parte, sunt în totală contradicţie atât cu declaraţiile inculpaţilor Lunean Traian şi Cenda Silviu, cu cele ale martorilor Drăgan Samir şi Marian Alexandru, cu conţinutul convorbirilor telefonice interceptate de organele judiciare, toate acestea fiind concordante şi confirmând starea de fapt reţinută de către instanţă în sarcina inculpaţilor şi vinovăţia acestora în săvârşirea faptelor imputate. Pe de altă parte, instanţa are în vedere chiar contradicţiile existente între respectivele  declaraţii, imposibilitatea oferirii de către inculpaţi a unor explicaţii plauzibile în ceea ce priveşte acţiunile şi conversaţiile lor din acele zile, precum şi concordanţa evidentă dintre conţinutul respectivelor convorbiri telefonice şi acţiunile tuturor celor implicaţi în activitatea infracţională în acea zi, concordanţă care contrazice în mod flagrant apărările acestora legat de caracterul fictiv al acelor conversaţii telefonice”, se arată în motivarea instanţei. În cazul infracţiunii de braconaj, instanţa a considerat că sunt probe relevante.

În cazul scandalului de la Lepa Brena, dintre Sorin Udrea şi Nikolaus Gearmati, instanţa a luat în considerare legea mai favorabilă inculpaţilor şi analizând situaţia a considerat că nu s-a săvârşit infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice deoarece din administrarea probelor “rezultă o evidentă lipsă de gravitate a a acestuia – o împingere, neurmată de alte acte de violenţă, săvârşită pe fondul unui consum ridicat de alcool”. Nu acelaşi lucru s-a considerat în cazul incidentului de la Ibiza, unde instanţa a constatat că “incidentul a durat foarte puţin – câteva minute, însă violenţa acestuia, precum şi urmările produse – înjunghierea părţii vătămate Stoiţi Tudor, au fost de natură a alarma persoanele prezente în local, a le crea o stare de temere, o mare parte dintre acestea speriindu-se şi părăsind localul  în fugă, o chelneriţă ascunzându-se după bar, iar soliştii intenţionând să plece. Muzica s-a oprit, au fost aprinse luminile, iar personalul localului s-a ocupat de strângerea urmelor incidentului”. Instanţa a considerat că a fost vorba de o tentativă de omor deoarece, chiar dacă lovitura nu a generat leziuni care să pună viaţa în pericol din punct de vedere strict medico – legal, lovitura a fost îndreptată în partea superioară a corpului, umăr, lovitura aplicată a fost una cu intensitate şi cu un obiect apt să producă moartea.

Chiar dacă din convorbirile telefonice interceptate a reieşit cu Sorin Udrea era cel care dădea indicaţii cum să fie urmărite maşinile în care se suspecta că există ţigări de contrabandă, cum să se acţioneze în cazul tâlhăriei de la Oraviţa, instanţa a considerat că nu sunt elemente care să justifice săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat deoarece inculpaţii sunt prieteni de mulţi ani şi procurorul nu a dovedit constituirea vreunui grup pentru săvârşirea vreunei infracţiuni, pentru o anumită perioadă, care să acţioneze coordonat. La individualizarea pedepselor, instanţa a ţinut cont de faptul că doar inculpaţii Flucsă şi Dăscălescu au avut o atitudine sinceră în faţa instanţei. De asemenea, Tribunalul Timiş a luat în considerare faptul că “faptele săvârşite de fiecare dintre inculpaţi prezintă un grad ridicat de pericol social, în cazul lui Udrea şi a “locotenenţilor” săi remarcându-se “amploarea activităţii infracţionale, numărul persoanelor implicate, modalitatea în care a fost adusă la îndeplinire hotărârea infracţională, în vederea atingerii scopului urmărit – obţinerea unor foloase ilicite”. Sentinţa nu este definitivă, urmând ca decizia finală să fie cea a Curţii de Apel Timişoara.