Motivele pentru care Rudel Obreja a fost condamnat la 3 ani cu suspendare pentru şpagă

Fostul preşedinte al Federaţiei Române de Box (FRB) Rudel Obreja a fost condamnat definitiv, pe 23 martie 2016, de Curtea de Apel Bucureşti, la trei ani de închisoare cu suspendare şi la 90 de zile de muncă în folosul comunităţii, în dosarul în care este acuzat că a cerut un milion de euro de la Sorin Ovidiu Vîntu pentru intervenţii la judecători. Curtea de Apel Bucureşti a menţinut astfel pedeapsa de trei ani de închisoare dispusă şi de Tribunalul  Bucureşti în iunie 2015, dar a înlăturat executarea acesteia.       Curtea de Apel Bucureşti a motivat de ce a decis ca sentinţa să fie cu suspendare.  „În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate, pune în evidenţă caracterul just al sancţiunii aplicate, dar nu şi al modalităţii de executare a acesteia, Tribunalul neacordând cuvenita semnificaţie unor împrejurări ale dosarului, respectiv că inculpatul nu posedă antecedente penale, este în vârstă de 50 de ani, este administrator la SC ....SRL, are 3 copii, din care 2 minori, în prezent ocupă funcţia de preşedinte al Ligii Profesioniste de Box (ONG)”, se arată în sentinţă.

Din datele dosarului a rezultat că Obreja este cunoscut ca o persoană responsabilă, sociabilă şi deschisă, care se implică mult în ceea ce face. „Din elementele de notorietate vizând persoana acestuia rezultă fără echivoc un risc minim ca inculpatul să reia o atitudine antisocială. Totodată, rezultă faptul că inculpatul, în prezent, dispune de resurse personale şi familiale pentru a depăşi situaţia în care se află, respectiv contactul cu organele judiciare, care au fost sesizate în urma faptelor de corupţie pentru care a fost cercetat”, mai arată magistraţii. „În sfârşit, ţinând seama şi de măsurile preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu referire la inculpat, începând cu cea mai drastică, arestarea preventivă, ulterior înlocuită cu arestul la domiciliu şi în final cu controlul judiciar, intervalul de timp însumând 2 ani şi 5 luni de la comiterea faptei şi până la soluţionarea apelului, există suficiente temeiuri pentru a se considera că scopul pedepsei poate fi atins şi în condiţiile suspendării executării acesteia sub supraveghere, nefiind necesară privarea de libertate a inculpatului”, este concluzia magistraţilor.