Nae Lăzărescu a vrut să lucreze la Teatrul Constantin Tănase cu orice preţ: Portar, contabil, orice

| 19 dec, 2013

Actorul Nae Lăzărescu, care a murit în această dimineaţă, la vârsta de 72 de ani, din cauza unor probleme hepatice, declara într-un interviu pentru Teatrul „Constantin Tănase“ că şi-a dorit cu orice preţ să lucreze în această instituţie, căreia i-a dedicat 50 de ani din viaţă, scrie adevărul.ro

„Deocamdată nu m-am pensionat. Împlinesc vârsta de 72 ani anul acesta“, spunea Nae Lăzărescu în interviu. „La câte am văzut în viaţa mea, nu mai am de ce să mă mir. Am prins toate nenorocirile posibile. Ţin minte perioada celui de-al doilea război mondial, eram mic de tot dar ţin minte foarte bine... Refugiaţi pe câmp, vai de ei... Seceta din 1946, zăpezile din 1953, două cutremure majore, vreo două iradieri mari...“, îşi amintea actorul, care a murit joi, la vârsta de 72 de ani, din cauza unor probleme hepatice.

Redăm câteva dintre cele mai importante declaraţii ale actorului Nae Lăzărescu, din interviul publicat pe site-ul Teatrului „Constantin Tănase“.

Unde v-aţi format pentru prima dată calităţile artistice? La şcoala primară. Atunci, munca de amator era încurajată. Se făceau serbări de toate felurile. Acolo a început să îmi placă. Tata avea o cârciumă şi mai veneau artişti pe la el. Acolo l-am cunoscut, fiind foarte mic, pe Bimbo Mărculescu, Vasile Tomazian, un actor de monoloage foarte bun... Plus că, la fiecare cinematograf, erau mini spectacole de revistă între filme, acestea durau o oră. Acolo i-am văzut şi pe Alexandru Giugaru, Gogu Trestian, Nae Roman, Puiu Călinescu şi mulţi alţii.

Cât de mult v-a ajutat experienţa, încă din copilărie, de spectator de teatru de revistă? M-a ajutat enorm. Intram la cinematograf dimineaţa şi ieşeam seara. Vedeam minirevista de nenumărate ori, le şi suflam. Pe urmă am încercat să fac şi eu în cartier. Am invitat părinţii, le-am luat şi bani... Bineînţeles că erau sume modeste, mărunţiş.

Ce s-a întâmplat la prima tragere de cortină, aţi avut succesul scontat? La prima aşa-zisă tragere de cortină, două cearceafuri între doi pomi, linişte şi pace! Un unchi de-al meu spune: „Băi băiatule, aţi repetat textul?”. Eu am întrebat ce este ăla un text. Mi-a explicat că trebuie să stabilesc nişte vorbe înainte, altfel trebuie să dau înapoi banii oamenilor. M-a îndemnat să scriu texte. Aşa m-am apucat de scris.

 

loading...

Ştirile orei

ECONOMICA.NET

DAILYBUSINESS.RO

STIRIDESPORT.RO

ROMANIATV.NET

Comentarii
Adauga un comentariu nou
COMENTARIU NOU
Login
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ