Ne îndreptăm spre o generaţie de profesori bine pregătiţi şi motivați?

Rezultatele mediocre de la examenul de maturitate din ultimii ani au mai multe cauze. Prima dintre ele - blazarea profesorilor, loviţi de tăierile salariale dictate de guvernarea pedelistă. O alta, tangențială cu precedenta, sistemul a fost invadat de profesori suplinitori, slab pregătiţi şi nemotivaţi, dascălii cu vocaţie fiind nevoiţi să părăsească sistemul. S-a ajuns astfel la o diluare a corpului profesional cu repercusiuni nocive în procesul de educaţie.

În consecinţă, autorităţile au decis să fie mai exigente cu profesorii care susţin definitivatul pentru învăţământul preuniversitar. Media de promovare a crescut de la 7 la 8, iar rata de promovabilitate s-a situat aproape de 48%. Remus Pricopie, rugat să comenteze rezultatul, a făcut o paralelă cu modelul finlandez, unul dintre cele mai performante în educaţie, unde doar 10% din dascăli reuşesc să treacă acest test. Nu este prima oară când şeful Educaţiei îşi exprimă admiraţia pentru şcoala finlandeză, un sistem de învățământ pe care putem să-l avem ca model. Declaraţia expertului Jukka Kangaslahti, profesor la Universitatea din Turku, este mai mult decât edificatoare - “Sistemul de învăţământ finlandez nu se bazează pe teste, ci pe calitatea predării şi calitatea învăţării. Toţi profesorii noştri sunt cel puţin absolvenţi de master şi avem încredere în ei.”

La proba scrisă a examenului de definitivare au participat 7400 de candidaţi, din care doar 6651 au terminat proba şi 3181 au obţinut note de trecere. Se observă că un număr de peste 700 de participanţi au părăsit sala de testare din diverse motive, comparativ cu anii trecuţi nimeni nu a putut să mişte în front. De asemenea, anul acesta am fost scutiţi de scandaluri în presă legate de organizare sau enunţul subiectelor.

Diriguitorii din învăţământ vor trebui să găsescă și alte soluţii pentru îmbunătăţirea pregătirii cadrelor care se pregătesc de definitivat. Un prim pas pentru rezolvarea acestor carenţe, spun specialiştii, poate fi implementarea în mediul universitar a materiilor fundamentale de care au nevoie viitorii dascăli. Din păcate, în acest moment, majoritatea facultăţilor au eliminat practica pedagogică, iar acolo unde mai există, pregătirea este făcută doar formal.

Boala de care suferă sistemul nu poate însă tratată peste noapte. Următorea zona unde ministerul poate opera este cea legislativă. Actuala lege prevede ca după un an de predare la catedră, toţi profesorii absolvenţi de facultăţi trebuie să susţină examenul de definitivat. Au voie să-l susţină de trei ori în cinci ani. Dacă nu promovează în cele trei sesiuni această probă, nu mai au dreptul să profeseze. Prin urmare, cifrele ne indică că marea majoritate a celor care predau sunt suplinitori şi nu titulari. Dacă privim din acest unghi, rezultatele de la recentul Bacalaureat sunt cel puțin satisfăcătoare. Este îmbucurător că Educaţia are repere şi mai nou voinţă.