Neamțu o vrea pe Macovei președinte, în necunoștință de cauză

Probabil că acest sprijin declarat vine atât ca o recunoștință tardivă pentru mâna de ajutor dată de Monica Macovei la lansarea Partidului Noua Republică cât și ca o precaută modalitate de a strânge rândurile dreptei, fără a fi nevoit să ia o dureroasă și prematură decizie între Băsescu și PDL.

Sub pretextul onest argumentat al lipsei unei figuri credibile pentru prezidențiale, provenind din rândurile opoziției, Neamțu se hazardează și se încurcă în propriul mecanism argumentativ când şi-a exprimat speranţa ca la alegerile prezidenţiale electoratul să nu aibă de ales între doi foşti UTC-işti şi a detaliat spunând că partidul pe care-l conduce nu agreează ideea unor candidaţi care ar putea face obiectul unei legi a lustraţiei. Ne este neclar la ce lege face trimitere Neamțu și ce mecanism de lustrație ar putea departaja un fost procuror al regimului comunist în defavoarea unor foști uteciști. Mihail Neamțu se hazardează cu atât mai tare făcând astfel de afirmații cu cât anul trecut au fost numeroase ocaziile în care ar fi putut să-i ceară personal Monicăi Macovei lămuriri suplimentare legate de apartenența politică a acesteia de dinainte de 1989.

În rest, suntem cu totul de acord cu domnia sa și concluziile trase:

”Cred că ar fi o mare obrăznicie din partea noastră să nu înţelegem mesajul pe care l-a transmis electoratul în 2012, iar mesajul a fost unul aspru - 'Reformaţi-vă, curăţiţi-vă şi apoi veniţi cu oferte credibile!' ” Rămâne însă de văzut prin ce metode va reuși așa-zisa dreaptă politică să realizeze în răstimpul rămas până la prezidențiale cele afirmate liderul PNR, Mihail Neamţu.

Nu putem ignora că, deși liderul PNR este printre ultimii racolați în politică de tabăra președintelui, acesta face referiri în discursul său la personaje care au avut la dispoziție cu mult mai mult timp pentru a demonstra electoratului buna lor credință și au eșuat...

Fără a-l suspecta de nesinceritate pe Mihail Neamțu, nu ne rămâne decât să conchidem că liderul PNR, în măsura în care atinge subiecte pertinente în discursul său, stă mult mai bine cu teoria decât cu transpunerea în practică.