Neamțu – primul lider al Pieței Universității

Manifestanții din Piața Universității erau la început, în mare parte oameni obișnuiți, lipsiți de simpatii politice și de porniri agresive de orice fel. Ușor de recunoscut, pictau tricouri, fluturau steaguri sau scuturau bidoane de plastic pline cu pietre. Adeseori veneau călare pe biciclete sau de braț cu partenerul de viață și cu câte un câine de companie în lesă. Acei oameni par să fi devenit în ultimele zile o simplă amintire.

Acum se poartă manifestantul care cere violență și anarhie, iar galeriile de fotbal și alte specimene periculoase sunt pe cale să-și facă apariția. Cine își bagă coada a început s-o facă imediat după ce premierul a anunțat că va demara negocierile cu protestatarii. În mod evident, stilul pașnic nu convine tuturor. Pe margine se învârt, la propriu și la figurat, indivizi care își doresc cât mai multă ”acțiune”. Își fac apariția și politicienii, ca un făcut, dintre cei mai controversați și cu mari semne de întrebare la CV.

Printre manifestanții din weekend a fost filmat și jurnalistul Grigore Cartianu, de braț cu Mihail Neamțu, cel pus să-și explice nu cu mult timp în urmă oareșice simpatii legionare. ”Protestatarul” de ocazie, la costum și geantă avocățească, s-a afișat cu o pancartă tipărită pe care curioșii puteau citi ”Ponta ne înfurie!”. Așa este Neamțu, chiar dacă partidul cu doi membri i-a fost refuzat la înscriere, el tot se simte un lider, eventual primul din Piață, și folosește neapărat pluralul regal.

Neamțu se pretinde mai nou, la televizor, o voce a celor din stradă, iar în stradă și-au făcut apariția mai nou cei care îndeamnă la violențe și anarhie, prin manifeste cu conținut eclectic, unele cerințe marxiste, altele de-a dreptul fasciste. De pe urma acestora ar dori în mod evident și Neamțu să obțină ceva capital electoral. Prezența amintită mai sus ar fi cel puțin umoristică, dacă nu ar face trimitere la manipulările din ce în ce mai dese care încearcă denaturarea caracterului pacifist al manifestației. Că este vorba de facțiuni anarhiste, interesate de conflictul în sine, sau că este vorba cei care încearcă prin radicalizarea discursului să împiedice stingerea manifestației, tot mai des se fac auzite ”îndemnuri” la ”acțiune”.

Or, despre ce acțiuni este vorba aici, când eșalonul actual al guvernanților nu s-au sfiit să laude caracterul inițial atât de pașnic și civilizat al manifestației, cerând forțelor de ordine să nu răspundă la provocări, iar pe margine se văd dând târcoale tocmai cei care, dați afară pe ușă din configurația politică actuală, ar face orice să intre chiar și pe geam înapoi? Cine cheamă hienele în stradă ori nu știe ce face, ori este un propagandist care manipulează conform agendei proprii. Lăsăm la urmă, cu un oarecare dispreț, acei lideri de opinie necopți la minte care din comoditatea biroului în care își compun înflăcărate ”chemări” la pus mâna în gât (apropos, stimabililor, dacă scrii mâna de lucru cu î din a, tot așa trebuie scris și ”să le punem mâna în gât”) ar dori probabil să curgă ceva sânge în Piață, ca să mai aibă și domniile lor fior și subiect jurnalistic.

Cât despre manifestele răspândite în ultimele zile, combinație bizară de marxism, fascism și instigări anarhiste la violență, care încearcă în mod evident să transforme manifestația într-o violentă confruntare cu scopul declarat al unor răsturnări sociale, să sperăm că serviciile de informații vor avea câte ceva de spus. Nu de alta, dar în România a mai existat precedent și nu doar unul...