Neamțul nu e neamț destul până nu e și fudul?

Klaus Johannis, aproape o copie la indigo a lui Crin Antonescu. Aceeași nerăbdare, prea puțin nemțească, de a se așeza în capul mesei, aceeași agitație febrilă, care-i face declarațiile vulnerabile și prea expus interpretărilor răuvoitoare. Aceeași senină nepăsare în fața conotațiilor negative și, nu în ultmul rând, aceeași incapacitate de fructifica capitalul de imagine inițial, care ajunge inevitabil pierdut undeva pe traseu...

Cât de tare să ții la primăria Sibiului, din moment ce nu te-a forțat nimeni să lași tot și să vii în guvern? Câtă lipsă de spirit de observație și intuiție politică, să nu vezi că lumea te așteaptă ca pe un personaj providențial, dispus să-și suflece mânecile și să treacă la treabă, nicidecum încă unul mai degrabă interesat de ciolaniada funcțiilor și avantajelor colaterale politicii și guvernării.

Până și Emil Boc, politicianul a cărei imagine a ajuns emblema celei mai nefaste perioade din istoria cea mai recentă economiei și politicii naționale, a găsit resursele de curaj să revină fără aranjamente la primăria Clujului, după rușinoasa sa mazilire publică. Comparativ, Johannis are statura lui Batman pe lângă cocoșatul de la Notre Dame. Cu toate acestea, edilul nu se poate despărți de Sibiul său fără să-și ia meschine măsuri de siguranță, nu care cumva să-i ocupe cineva scaunul, cât timp e prins cu treburile națiunii. Un adevărat fiu al Sibiului, care se simte sigur pe el, nu ar trebui să se teamă de dreapta judecată a concetățenilor săi: Johannis, dacă a fost un primar bun, va fi reales ori de câte ori va dori să candideze. De unde atunci neglijența aceasta frapantă în gestionarea propriei sale imagini?

Klaus Johannis pare să-și fi propus să contrazică toate tiparele de gândire, oricât de pozitive la adresa sa, cu care l-au privit cetățenii de când a intrat în arena politicii. Cât ar fi fost de greu, ne întrebăm retoric, dacă primarul Johannis ar fi făcut un minim efort și ar fi lăsat echilibristica funcțiilor în seama lui Ponta și Antonescu, că o fi sau n-o fi vicepremier, unde și când? Cât de mare ar fi fost efortul dacă neamțul nostru ar fi dat dovadă de abnegație cu adevărat germană și ar fi acceptat fără discuții inutile și păguboase preluarea Internelor? Ar fi pus capăt interimatului și n-ar fi obligat USL, care are destule probleme stringente în plin an electoral, să facă acrobații de dragul său în fața Parlamentului, schimbând structura guvernului doar ca să-i convină mai bine domniei sale. Nu sunt puțini aceia care mai țin minte și azi retorica alianței politice, care reproșa printre altele guvernărilor PDL că au dat legi cu cântec și dedicație, adeseori în interesul exclusiv al unei singure persoane. Fudulia neamțului Johannis riscă să doboare un trist record, cât timp se ajustează un întreg guvern ca să-l încapă mai bine pe edilul a cărui personalitate debordantă nu poate fi cuprinsă nicicum în structurile actuale...