Nici protestele nu mai sunt ce-au fost

În ultima vreme citesc amuzată cum unele mijloace de informare, toate apropiate fostei puteri, sunt de-a dreptul isterizate de faptul că românii nu mai ies în stradă. Şi pentru ca isteria lor să capete şi o formă concretă, orice mobilizare civică, indiferent de subiect, este tratată ca protest anti-guvernamental, fiindu-i alocate spaţii largi cu relatări de-a dreptul gogonate.

Oamenii au ieşit, ies şi vor ieşi mereu în stradă. Este dreptul lor să demostreze, să protesteze, să-şi exprime opinia. Există însă o diferenţă între protestetele împotriva Guvernelor Boc - Ungureanu şi cele de acum.  Dacă protestele din urmă cu un an şi jumătate aveau toate, dar absolut toate, o ţintă clară, o agendă comună, fiind motivate de ura generalizată faţă de Guvern, dar mai ales față de președinte, protestele de acum sunt cu totul altfel.

Un lucru clar este că nu avem o agendă comună a protestelor. Unii demonstrează împotriva gazelor de şist. Alţii au o problemă cu salariile compensatorii. Unii nu mai vor certificate verzi pentru că se închid întreprinderi economice mari. Alţii, mai ecologişti, vor certificate verzi pentru energie curată. Toate aceste mişcări au la bază cerinţe diferite, fără nicio legătură între ele. Într-un fel, am putea spune că întrăm în rândul lumii. Nu avem o situaţie specială, ci constatăm formule diverse de mobilizare a oamenilor, fireşti în orice regim democratic.

Deocamdată, isterizaţii de serviciu riscă să rămână dezamăgiţi. În România nu există un curent anti-USL şi nicio altă sursă comună care să mobilizeze şi să alimenteze proteste publice. De ce nu există un astfel de curent? Am cel puţin 3 explicaţii.

În primul rând, a trecut prea puţin timp de la instalarea guvernării USL. Fiecare nouă guvernare are o perioadă de graţie în care trebuie să demonstreze ce poate să facă, iar Uniunea Social Liberală încă se află în acea perioadă de graţie.

În al doilea rând, USL a reuşit, pe linii importante de activitate, să livreze deja o parte din promisiunile electorale. În premieră, Guvernul Ponta a indexat pensiile în raport cu rata inflaţiei. Salariile bugetarilor au fost reîntregite. Au început să se mişte proiecte de infrastructură şi au fost anunţate primele mari investiţii străine generatoare de locuri de muncă (Daimler, Oracle, investiţii în sectorul energetic).

În al treilea rând, USL se păstrează la cote mari de popularitate. Toate sondajele indică faptul că Uniunea ar fi votată de 60% din populaţie, adică procentul cu care a câştigat alegerile parlamentare.

În aceste condiţii, protestele din acest an ar trebui văzute ca un semnal de sănătate al democraţiei româneşti. Chiar dacă Guvernul îşi păstrează popularitatea, oamenii îşi exprimă punctele de vedere în probleme care îi interesează. Este o veste bună care arată că seminţele culturii civice participative încep să germineze şi la noi, românii implicându-se mai activ în problemele cetăţii. O evoluţie care trebuie să intereseze toţi politicienii şi toate guvernele de astăzi şi de mâine.