Nici timpul nu-l mai iartă pe Băsescu

Liderii USL au decis ca de acum încolo și Traian Băsescu să beneficieze de o asemenea numărătoare inversă publică, cu mențiunea că ”încă-președintele” Traian Băsescu pare mai degrabă Turnul din Pisa, în timp ce numărătoare menționată ne arată cât mai are până să cadă. Urâtă soartă, pe care, sincer, nu i-aș dori-o nimănui.

Nimănui cu excepția lui Traian Băsescu, desigur, care s-a asigurat temeinic mai ales spre finalul celor două mandate de antipatia irevocabilă a majorității electoratului din România. Dincolo de eforturile unei numeroase echipe care se dă peste cap să-i pună la dispoziție nu numai costisitoare și inutile curse cu elicopterul ci și băi de mulțime aranjate cu mare migală, după tipicul mitingurilor ceaușiste de acum mai bine de două decenii, președintele Traian Băsescu se confruntă recluziunea autocratului căruia poporul, furios că nu-i poate arăta ușa, i-a întors spatele.

Traian Băsescu este primul președinte ales democratic care inaugurează zona negativă a sondajelor de popularitate și înfruntă de mai bine de un an oprobriul propriului popor care l-a vrut plecat. Palatul Cotroceni, care ar fi trebuit să fie un simbol al puterii prezidențiale, a decăzut prin simpla prezență celui mai huiduit președinte de după Ceaușescu la stadiul de refugiu, asemeni unei cabane montane unde se cade să lași la plecare în cămară exact atâtea conserve câte ai găsit la venire. Clădirea aceasta, gândită la începuturile istoriei sale ca destinație și sălaș menit să ocrotească și să mulțumească regi, se vede în prezent nevoită să reziste unei solicitări pentru care nu a fost proiectată.

Un uriaș val de rușine apasă asupra zidurilor de la Cotroceni. Rușinea românilor de rușinea celui care stă după ce i s-a arătat ușa. O bună parte din această povară va fi târâtă de însuși Traian Băsescu, nevoit să constate la plecare că poporul îi sărbătorește absența definitivă cu artificii și șampanie.