Nicolas Sarkozy, judecat la Paris cu privire la corupţie şi trafic de influenţă în dosarul ”interceptărilor”

Fostul preşedinte al Republicii franceze a sosit la tribunal în faţa unei mări de camere de luat vederi, fără să facă vreo declaraţie, purtând un costum negru, o cămaşă albă şi o mască chirurgicală.

În sala de audieri, el a salutat avocaţii şi procurorii financiari, după care s-a aşezat pe un scaun roşu, alături de  Thierry Herzog.

Scaunul celui de-al treilea inculpat, Gilbert Azibert, a rămas gol. Avocatul său a formulat o cerere de pronunţare preliminară pentru clientul său, în vârstă de 73 de ani. Este necesar ca instanţa să o soluţioneze sau să o respingă înainte de proces. Ea poate, de asemenea să dispună o expertiză medicală, ceea ce ar antrena o suspndare.

Înainte de Nicolas Sarkozy, un singur fost preşedinte francez, Jacques Chirac, a fost condamnat, în 2011, cu privire înfiinţarea unor posturi fictive la Primăria Parisului, însă fără să fi compărut vreodată în faţa judecătorilor, din cauza stării sănătăţii sale.

Denunţând un ”scandal care va rămâne în anale”, Nicolas Sarkozy, în vârstă de 66 de ani, a promis să fie ”combativ” în instanţă şi clamează că nu este ”un putred”.

Dosarul ”interceptărilor” - cunoscut de asemenea drept dosarul ”Bismuth” - îşi are originea în alt dosar judiciar, cu privire la o presupusă finanţare libiană a campaniei sale prezidenţiale din 2007, care i-a adus o cvadruplă inculpare.

În acest dosar, judecătorii au decis în septembrie 2013 să-l plaseze pe fostul preşedinte sub ascultare şi au descoprit, la începutul lui 2014, că acesta folosea o linie secretă - sub aliasul ”Paul Bismuth” - pentru a comunica cu Thierry Herzog.

Potrivit acuzării, unele dintre convorbirile lor au dezvăluit existenţa unui ”pact al corupţiei”.

Nicolas Sarkozy a intenţionat să-l ”impulsioneze”, prin intermediul avocatului său, pe Gilbert Azibert, oferindu-i un post la Monaco pe care acesta îl râvnea şi pe care nu l-a obţinut.

În schimb, acest magistrat de rang înalt i-a furnizat informaţi acoprite de secret cu privire la o procedură angajată de către fostul şef de stat la Curtea de Casaţie, în marja dosarului Bettencourt.

Nicolas Sarkozy, care a beneficiat de o abandonare a procedurii în acest dosar, la sfârşitul lui 2013, a sesizat înalta jurisdicţie pentru a obţine anularea confiscării agendelor sale prezidenţiale, susceptibile să intereseze justiţia în alte proceduri.

În conversaţii înflorite cu avocatul său, care se află la baza acuzaţiilor, fostul şef de stat se angaja să intervină în favoarea lui Gilbert Azibert.

”Eu am să-l fac să urce”, ”îl voi ajuta”, i-a spus el lui Herzog.

Câteva zile mai târziu, el spunea că a renunţat la orice ”demers”, potrivit autorităţilor din Monaco.

În opinia anchetatorilor, această răzgândire bruscă ar fi putut avea loc după ce cei doi au descoperit că telefoanele lor oficiale erau interceptate.

”Toate acestea sunt crâmpeie de fraze scoase dintr-un context”, a respins luni, la FranceInfo Paul-Albert Iweins, avocatul lui Thierry Herzog, evocând ”conversaţii între prieteni foarte vechi”. ”Este un dosar pe care generalul De Gaulle l-ar fi calificat un dosar delirant din care se încearcă să se facă un caz de stat”, a apreciat el.

Într-un rechzitoriu dur, în octombrie 2017, Parchetul Naţional Financiar (PNF) a comparat metodele lui Nicoas Sarkozy cu cele ale unii ”delincvent cu experienţă”.

Sarkozy s-a retras din viaţa politică după ce a fost înfrânt în alegerile primare ale dreptei, în 2016, însă este în continuare influent în Partidul Les Republicains (LR, dreapta).

El riscă până la zece ani de închisoare şi o amendă de până la un milion de euro cu privire la corupţie şi trafic de incluenţă, la fel ca ceilalţi doi inculpaţi - judecaţi în plus cu privire la încălcarea secretului profesional.

Cei trei inculpaţi contestă orice ”pact de corupţie”.

”Domnul Azibert nu a obţinut nimic. Nu am făcut demersuri şi am fost respins de Curtea de Casaţie” în privinţa agendelor, sublinia fostul preşedinte francez în 2014.

Sarkozy denunţă neîncetat o instrumentalizare politică a justiţiei şi şi-a multiplicat recursurile, însă fără succes.

Alt proces îl aşteaptă pe Nicolas Sarkozy în primăvară, în dosarul Bygmalion cu privire la cheltuieli de campanie în alegeril prezidenţiale din 2012.