Nimeni nu își imagina asta! O nouă teorie ULUITOARE despre locul de pe Pământ unde s-a aflat Grădina Raiului

Din martie 2003, când forţele Statelor Unite ale Americii şi alţi 29 de aliaţi au invadat Irakul pentru a răsturna regimul lui Sadam Hussein, atât mass-media laică cât şi cea creştină au declarat frecvent că Irakul este locul unde se afla în vechime Grădina Edenului despre care se vorbeşte în Biblie. (Totuşi, unele surse laice au descris de asemenea Grădina Edenului ca fiind “mitică” sau “fantastică”, ca şi când nu ar fi existat niciodată). Dar este Irakul pământul în care se afla grădina raiului? Nu.

Atunci când a trebuit să arătăm că Grădina Edenului nu a fost localizată pe acelaşi teritoriu pe care se găseşte azi Irakul, unii creştini au rămaș șocați, mai ales cei care în marea lor majoritate au cunoștințe despre versetele din cartea Facerii, 2:10-14, în care se face referire la râurile Tigru şi Eufrat care ieşeau din Eden, şi care există ca denumiri de râuri care curg prin Irakul de azi.

Cum ştim că aceste râuri menţionate în Facere nu sunt cele pe care le găsim în Irak azi?

Dacă creştinii ar accepta relatarea istorică despre un potop la scară mondială (Facere 6-8), atunci nu pot spune că râul Tigru/Eufrat şi Grădina Raiului au fost localizate în regiunea mesopotamiană în care se găseşte Irakul din ziua de azi. Potopul global a fost atât de catastrofal încât lumea de dinainte de potop a fost complet distrusă şi remodelata, având loc multe şi masive eroziuni şi depunerea unor sedimente extrem de groase. Lumea dinainte de potop, deci şi Grădina Edenului, au încetat să existe – au pierit, după cum ne confirmă şi 2 Petru 3:6 (“Şi prin apă lumea de atunci a pierit înecată…”). Nici râurile nu au avut posibilitatea să supravieţuiască în urma unui eveniment atât de catastrofal.

După Potop, Facerea 10:10 ne spune că familia lui Noe şi copiii lor s-au mutat din regiunea Munţilor Ararat în câmpiile Sinear (zona cunoscută sub numele de Babilon), care are două râuri, Tigru şi Eufrat. Aceste râuri, totuşi, nu pot fi aceleaşi cu cele din Facere capitolul 2. Aceste noi râuri, atunci şi acum, curg pe deasupra imenselor straturi de rocă care au fost depozitate în vremea potopului.

Evident, cele două râuri nou formate au fost numite după râurile care curgeau odată în timpurile dinainte de potop. O asemenea modalitate de numire este frecvent întâlnită în istorie. Se folosea în special de către ţările colonizatoare care aduceau nume familiare în noile colonii (de exemplu: coloniştii din Britania care au mers în Australia şi America au pus pur şi simplu nume familiare multor localităţi din “lumea nouă”).

Mai mult, o examinare mai amănunţită a capitolul 2 din Facere ne arată că topografia din şi din jurul Edenului a fost diferită de cea de azi. Patru râuri ieşeau odată din Eden; astăzi, doar două râuri mari, Eufratul şi Tigrul, străbat Irakul. De asemenea, unul din cele patru râuri, Ghihon, este descris în Facere 2:13 ca înconjurând “toată ţara Cus (Etiopia)”; dar Etiopia contemporană este la peste 1000 mile distanţă de Irak (chiar peste mare: Marea Roşie)

Contrar credinţelor populare, atunci, grădina Edenului nu a fost în Irak. Ea a fost distrusă de potopul global şi astfel localizarea să îngropată sub straturi de sedimente nu va putea fi aflată niciodata3 De altfel, Grădina Edenului s-ar fi putut găsi la celălalt capăt al lumii!