Noua acţiune PNL/Iohannis împotriva votului românilor

Luni, pe lângă audierea Corinei Creţu, celălalt subiect important de pe agenda Parlamentului României este constituit de moţiunea de cenzură depusă de opoziţie. Probabil în încercarea de a mobiliza propriul electorat, care după ultimele sondaje pare din ce în ce mai puţin încrezător în varianta unei victorii în alegeri, liderii ACL au decis să ceară demiterea guvernului, invocând modul în care acesta ar pregăti fraundarea alegerilor prezidenţiale.

Din punctul de vedere al documentului în sine, demersul Alianţei Creştin Liberale se bazează pe două acte normative emise de Guvern în ultimele luni, adică OUG 45/2014 privind modificarea şi completarea Legii pentru alegerea preşedintelui României şi OUG 55/2014 privind migraţia aleşilor locali. Dacă în cazul primei Ordonanţe, CCR a declarat de săptămâna trecută că este constituţională, invalidând indirect şi argumentele prezentate în moţiune, poziţionarea opoziţiei în ceea ce priveşte migraţia aleşilor locali este reprezentativă pentru gradul de ipocrizie al ACL, în general, şi al PNL, în special.

Departe de a reprezenta o tentativă de a frauda alegerile, OUG 55 a fost adoptată deoarece executivul a trebuit să găsească pârghiile care să permită reglementarea unui fenomen care îşi are originile în mai multe hotărâri luate de liderii PNL de la ruperea USL şi până în prezent. Dincolo de motivele care au stat la baza ruperii Uniunii, liderii PNL au luat iniţial o decizie de bun-simţ, adică aceea de a permite structurilor locale să facă ce alianţe consideră ele de cuviinţă. Conform conducerii PNL de atunci, hotărârea a fost luată exact pentru a nu pune în pericol respectarea obligaţiilor asumate la nivel local  în 2012.

Dacă s-ar fi marşat pe această linie nu ar fi fost nicio problemă, din moment ce guvernarea de la nivel local putea să continue în mod normal, fără a afecta interesele cetăţenilor şi proiectele demarate după alegeri. În schimb, PNL-ul a luat în braţe o atitudine nihilistă şi, pe măsură ce apropiere cu PDL devenea mai puternică, liberalii din teritoriu au fost obligaţi de conducerea de la Bucureşti să desfacă alianţele locale cu PSD, UNPR şi PC şi să intre în opoziţie.

Astfel, aleşii locali ai PNL s-au văzut puşi în faţa unei situaţii aberante în care erau obligaţi de partid să formeze noi alianţe împotriva mandatului pe care l-au primit în urmă cu doi ani. După scindare, ei s-au văzut în situaţia în care trebuia să se opună proiectelor pe care şi le-au asumat faţă de electorat. Desigur, aceste argumente nu valoarează atât de mult în ochii conducerii centrale, dar pentru politicienii de la nivel local care sunt aproape de cei care i-au ales, impactul este unul semnificativ.

Dincolo de ce încearcă să susţină propaganda ACL, OUG 55 nu face decât să creeze un cadru pentru a reglementa o situaţie aberantă, în care anumiţi aleşi locali erau obligaţi de lege să rămâne în partide faţă de care nu îi mai lega nimic. Problema nu este, aşa cum susţin liderii opoziţiei, modul în care Guvernul ar încerca fraudarea alegerilor, ci modul în care ACL-ul vrea să îşi ţină în front aleşii locali, în ciuda tensiunilor dintre centru şi teritoriu. În final, demersul opoziţiei nu reprezintă decât o încercare ieftină de a dovedi propriului electorat că mai există posibilitatea unei victorii, deşi în realitate aceasta este din ce în ce mai puţin probabilă.