Noul acord cu FMI se vede la orizont

Momentul ales pentru această vizită nu este deloc întâmplător. România a finalizat recent un acord stand-by cu Fondul și se pregătește să demareze negocierile efective pentru parafarea unei noi înțelegeri de tip preventiv.

Pentru prima dată în istoria post-decembristă a relației cu FMI, România pornește în aceste negocieri de pe o poziție extrem de avantajoasă, în condițiile în care, de această dată, și Fondul are nevoie de încheierea unui nou acord, nu doar România. Aflat într-o serioasă criză de credibilitate ca urmare a faptului că paradigma austerității extreme pe care a mizat în contextul crizei economice mondiale s-a dovedit a fi una ineficientă, Fondul are tot interesul să se asocieze cu exemplul de succes al României. Ca urmare, FMI dorește cel puțin la fel de mult ca România parafarea unui nou acord de tip stand-by. Motivul? O asemenea înțelegere ar permite FMI să joace un rol semnificativ în continuarea evoluțiilor pozitive prognozate pentru economia românească şi să puncteze la capitolul strategii şi reţete de succes.

Aceste evoluții se datorează unei schimbări evidente de abordare a dezvoltării economice a României, care s-a produs după preluarea guvernării de către USL. Cabinetele conduse de Victor Ponta au reușit să stabilizeze macroeconomic România și să stimuleze o creștere economică consolidată, înlocuind măsurile de austeritate cu politici care să crească eficiența guvernanței fiscale și să reașeze sistemul de gestiune al banilor publici pe coordonate de corectitudine.

Totodată, cabinetul a aplicat măsuri inteligente de sprijinire a agenților economici, a reușit să îndrepte mare parte din neregulile care afectau sistemul de accesare a banilor europeni și, printr-o politică externă deosebit de activă, a scos România din izolare, transformând-o într-o țintă atractivă pe harta marilor investiții străine. Ca urmare, România a reușit să obțină a treia creștere economică din Europa după țările baltice și să înregistreze o balanță pozitivă a soldului comercial, pentru prima dată din anii ’90. De asemenea, în ultimul an a fost aproape triplată rata de absorbție a fondurilor europene și s-a obținut deblocarea majorității programelor operaționale sectoriale care fuseseră blocate de către Comisia Europeană ca urmare a neregulilor din perioada 2009-2011.

Numeroasele uși deschise de premierul Victor Ponta în Europa și Asia, ca urmare a vizitelor pe care le-a efectuat în ultima perioadă, precum și trendurile pozitive înregistrate în economia românească, au atras atenția investitorilor străini. Astfel, multe companii de renume și-au anunțat intenția de a-și extinde afacerile în România sau de a-și consolida prezența pe piața românească.

Perspectivele de evoluție ale economiei românești sunt așadar pozitive, iar continuarea relației cu FMI printr-un nou acord de tip preventiv ar oferi României o importantă plasă de siguranță, care i-ar permite să acceseze la nevoie o sumă de bani considerabilă la o dobândă preferențială. Totuși, ca urmare a evoluțiilor înregistrate în ultimul an de economia românească, România nu mai are neapărată nevoie de un asemenea acord. Ca urmare, dacă dorește parafarea sa, FMI-ul trebuie să gestioneze negocierile pe care România și-a arătat intenția de a le demara cu o mai mare flexibilitate decât în trecut, astfel încât să nu îngrădească politicile de stimulare economică pe care cabinetul dorește să le implementeze.

Printre acestea se numără și reducerea TVA la pâine și produsele de panificație, pe care guvernul Ponta a anunțat că urmărește să o aplice, în scopul reducerii evaziunii fiscale care afectează acest domeniu. De asemenea, viitoarele negocieri ar putea avea în vedere și o schimbare de paradigmă în privința modului în care se va asigura viitorul companiilor de stat și, în mod special, a celor care generează pierderi la bugetul de stat. Exemplul Hidroelectrica, unde s-a reușit readucerea pe profit a producătorului de energie hidro ca urmare a unui proces de insolvență prin care au fost eliminate contractele păguboase cu ”băieții deștepți”, a demonstrat că statul poate fi un bun adminstrator. Ca urmare, vânzarea cu orice preț a acestor companii nu doar că nu este necesară, dar poate fi mult mai păguboasă pentru buget decât eficientizarea și eventuala lor preluare ulterioară de către investitori privați. În sfârșit, cabinetul ar putea avea în vedere în cadrul acestor negocieri obținerea acordului Fondului pentru o serie de măsuri de stimulare și susținere a investițiilor către domeniile în care România are un potențial de creștere deosebit. Ca urmare, obligațiile asumate prin  noul acord stand-by cu FMI vor trebui corelate cu Planul Național de Investiții prezentat de către cabinetul Ponta.

Altfel spus, în condițiile în care cabinetul Ponta și-a demonstrat deja capacitatea de a gestiona eficient economia românească și de a face reformele structurale necesare, FMI va trebui să se limiteze la a susține politicile guvernamentale, iar nu să le îngrădească sau să încerce recalibrarea lor. Ceea ce este, în mod evident, o premieră în relația pe care Fondul a avut-o până în prezent cu România.