Nu cunosc, nu mă informez, dar protestez

Titlul este o sinteză perfectă a ceea ce urmează să dezvolt în continuare: protestatarii din Pungești s-au lăsat manipulați și au ieșit să protesteze împotriva „imperialiștilor” de la Chevron, fără să vadă ambele fețe ale monedei. Oamenii s-au lăsat ușor convinși de cei care au ajuns la ei primii, în speță contestatarii exploatării gazelor de șist, și au pornit o cruciadă împotriva americanilor care „vor să le otrăvească fântânile”.

Două cauze stau la originea acestei probleme: educația precară, combinată cu naivitate și frică, și neîncrederea în autorități. Întotdeauna va fi mai dificil să le explici oamenilor de ce e bine, pe când mesajele care includ și un element de frică, cum avem în acest caz „otrăvirea fântânilor”, sunt mai ușor de receptat, mai ales că ele atrag atenția publicului căruia le sunt adresate. La toate acestea are și mass-media rolul său, prin promovarea unor informații false sau exagerate.

În cazul celor din Pungești, rolul negativ al mass-media este  foarte ușor vizibil, având în vedere că oamenii au declarat că se tem să nu pățească același lucru ca cei din județul Galați. În ciuda faptului că expertizele tehnice cu privire la seismele din localitatea Izvoarele, județul Galați, au demonstrat faptul că acestea nu sunt produse ca urmare a unei activități umane, au existat televiziuni care au lansat această informație în spațiul public, iar ea a fost imediat receptată de locuitorii Pungeștiului.

Odată ce frica a pus stăpânire pe oameni, intră în acțiune al doilea element: neîncrederea în autorități. Faptul că politicienii se contrazic la televizor contribuie la această neîncredere. Oamenii nu mai pot discerne între care sursă e credibilă și care nu, așa că aleg să le ignore pe ambele. Oricât de mult ar încerca reprezentanții autorităților să le explice, ei nu vor fi receptivi la aceste mesaje, deoarece sunt convinși că sunt minciuni.

În momentul în care cineva din partea societății civile a venit la ei la poartă și i-a avertizat cu privire la pericolul pe care gazele de șist îl reprezintă, iar același lucru l-au auzit și din gura vreunui jurnalist la televizor, acea informație prinde rădăcini adânci în mintea lor. Nu mai contează că pânza freatică e la cateva zeci, maximum sute de metri adâncime, că fântânile lor sunt săpate la 10-20 de metri, iar explorările se fac la câteva mii de metri adâncime. Aceste amănunte tehnice sunt trecute cu vederea, deoarece sunt greu de înțeles, aici intervenind educația precară. Omul știe de frică, iar asta e suficient. E mai ușor să îi spui că îi vor otrăvi americanii fântâna, decât să îi explici cum e cu independența energetică, implicațiile geopolitice, beneficiile pentru industrie.

Sistemul comunist nu i-a învățat să se informeze, să caute singur adevărul, așa că pungeștenii se mulțumesc cu ce le este servit pe tavă și consideră că acela este adevărul absolut. Celor din Pungești nu le pasă că Chevron explorează după, sau exploatează gaze de șist, pentru ei nu există nicio diferență între cele două. Ei știu doar că urmează să fie forat un puț, iar acest lucru e rău. Nu contează că sunt mii de astfel de puțuri în România și că nimeni nu a pățit nimic.

De asemenea, oamenilor în general le este frică de necunoscut. Este o reacție normală, exploatată în special de marile corporații. Din acest motiv a apărut standardizarea în cazul marilor lanțuri de restaurante sau  supermarketuri/hypermarketuri, pentru ca locuitorul orașului X, când se duce în orașul Y, să mănânce sau să își facă cumpărăturile din același loc, pentru că îl cunoaște. Fie că mă duc la McDonald’s în București, fie că mă duc în New York, mă voi descurca, pentru că ambele arată la fel și au cam aceleași preparate în meniu, iar mâncarea știu ce gust are.

În schimb, în Pungești s-a auzit de gaze de șist acum, în ultima perioadă, iar oamenii nu știu ce sunt exact sau cu ce se mănâncă, sau ce înseamnă mai exact „fracturare hidraulică”.

Am dat exemplul Pungeștiului deoarece este la îndemână, însă cele scrise mai sus sunt valabile și la o scară mult mai mare. Aceasta este natura umană, iar ea nu va putea fi niciodată schimbată. Eventual poate fi îmbunătățită. Cum? Prin educație!