Nu ştiai ASTA! Cine este cea mai cunoscută pustnică de pe teritoriul României

Sfanta Teodora de la Sihla si-a ales drept loc de sihastrie codrii salbatici ai Neamtului, pe locuri, inca si astazi nebatuti de picior omenesc. Teodora era fiica unui dregator de-al locului, pe numele sau Joldea Armasul. Inca de mica, fata ravnea a duce viata monahiceasca, insa la insistentele parintilor, ea se marita. Dupa numai un an de zile, nascandu-se si in inima barbatului ei dorul de liniste si viata inalta, pentru rugaciunile Teodorei, plecara amandoi in codrii Neamtului, spre sihastrie, scrie crestinortodox.ro.

Pestera Sfintei Teodora de la Sihla

Prin rugaciunile ei neincetate, sfanta Teodora de la Sihla a biruit trupul, sfintindu-se firea, sufletul si trupul. Ea a biruit si lumea, caci pururea avea gandul numai la cele ceresti, nelipindu-se de nimic din cele pamantesti. Diavolii au fugit si ei, rusinati, alungati fiind de smerenia si de puterea rugaciunii ei.

Pestera sfintei este locul in care ea isi petrecea noptile, mai mult in rugaciune, decat in dormitare. Tot aici au fost gasite si sfintele ei Moaste. Se povesteste ca odata, cand turcii o descoperisera in padure si navalisera dupa ea in pestera, peretele din spatele pesterii s-a crapat, iar sfanta a trecut prin acea despicatura, scapand astfel din mainile lor.

Pestera Sfintei Teodora de la Sihla

Dupa mai bine de 60 de ani de pustnicie si nevointe fara de numar, fiind instiintata sfanta de apropiatul ei sfarsit, s-a rugat mult lui Dumnezeu sa nu fie lipsita de Sfintele si Preacuratele lui Hristos Taine.

Astfel, egumenul Sihastriei a trimis doi frati dupa niste pasari ce incepusera sa vina, in chip minunat, de cateva saptamani, la trapeza schitului, de unde luau paine in ciocurile lor si zburau spre Sihla. Ajungand acolo pe inserate, fratii au ramas inmarmuriti. Au vazut o femeie ce plutea deasupra pamantului, avand mainile ridicate in sus, invaluita intr-o lumina de foc. Era Sfanta Teodora in rugaciune.

Pestera Sfintei Teodora de la Sihla

Coborand mainile, Sfanta i-a chemat pe nume, desi ii vedea pentru prima data, rugandu-i sa-l cheme pe parintele Antonie, duhovnicul Sihastriei, impreuna cu un diacon, cu Sfintele Taine, lucru pe care acestia l-au facut. In ziua urmatoare venind cei doi, Sfanta Teodora s-a spovedit, apoi s-a impartasit cu Sfintele si Preacuratele Taine si si-a dat sufletul in bratele Mirelui Ceresc.

Sfintele sale Moaste au ramas in pestera de la Sihla mai mult de 100 de ani, si in jurul lor a luat fiinta Schitul Sihla. Potrivit celor marturisite de parinti, sfintele ei Moaste s-au afla in Lavra Pecerska, in Kiev, alaturi de alte mai bine de o suta de Sfinte Moaste.

Pestera Sfintei Teodora de la Sihla

Primul monah venit la Sihla a fost sotul ei, Cuviosul Elefterie, auzind de sfintenia vietii ei, apoi au venit si alti doritori de viata linistita. Cuviosul Ieroschimonah Elefterie s-a nevoit intr-o mica chilie, sub stancile Sihlei, vreme de 10 ani si, bineplacand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace. Dupa cativa ani de la moartea sa, familia boierilor Cantacuzino a inaltat o biserica de lemn in cinstea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, pe mormantul sau.

Astfel a luat nastere Schitul Sihla, inainte de anul 1741. Construita  de "Dumnealui aga Ioanita  Pascanul Cantacuzino, precum sa  si gaseste scris intr-o Sfanta  Evanghelie... la leat 1763...", cu hramul Schimbarea la fata, biserica "dintr-un brad" se pastreaza  in stare aproape initiala. Lucrata  in forma  de corabie din barne de lemn, biserica este captusita  in exterior cu scandura  si acoperita  cu sita. Interiorul, putin luminat si foarte simplu, mai pastreaza  insa, prin intimitatea sa, atmosfera unei epoci de demult. Catapeteasma, aproape in miniatura, a fost pictata  in ulei, probabil in secolul al XVIII-lea.

Pestera Sfintei Teodora de la Sihla

De aici, pe praguri de pietre scobite de pasi omenesti, se coboara  in Schitul Sihla. Biserica actuala a schitului, cu hramul Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, dateaza  din anul 1813, cand arhimandritul Benedict, egumenul Manastirii Secu, o reface aproape in intregime din barne de brad, pe trmelia celei mai vechi.

De la pestera Sfintei Teodora pleaca doua carari, una spre bisericuta cea mica, de sub stanca Sihlei, cu hramul Schimbarea la Fata, si de acolo inspre schit, si o alta ce se indreapta spre drumul ce leaga Manastirea Sihastria de Schitul Sihla. Pasind pe cararea pietruita ce se indreapta spre drum, pe partea stanga, o stanca inalta si ascutita ascunde o "albie" naturala, de unde sfanta isi lua apa si unde se spala, dupa cuviinta.

Pestera Sfintei Teodora de la Sihla

Sfanta Teodora de la Sihla a fost canonizata in data de 7 august 1992. Icoana sfintei o infatiseaza pe aceasta tinand in mana un pergament pe care scrie: "Cu toata inima Te-am dorit pe Tine, Doamne, si cautandu-Te, Te-am aflat si sufletul meu cel ostenit s-a odihnit intru dragostea Ta."

"Cele pamantesti parasind si jugul pustniciei luand, te-ai facut mireasa lui Hristos, fericita; cu postul, cu privegherea, cerestile daruri luand si cu rugaciunea pe ingeri ajungand, firea omeneasca ai biruit si la cele ceresti te-ai mutat, lasandu-ne spre mangaiere pestera si sfintele tale Moaste. Pentru aceasta, Sfanta Preacuvioasa Maica Teodora, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre."