Nu ştiai ASTA! RITUALURILE PĂGÂNE din cea mai veche Biserică din România

Părintele Alexandru Gherghel, slujitor de mai bine de zece ani în acest lăcaş de cult, a oferit un scurt istoric al bisericii din Densuş: "Este cea mai veche din ţară şi, pot să spun, din lume. Unii istorici spun că în secolul II pe locul unde ne aflăm a fost construit un templu păgân închinat zeului Marte, transformat în secolul III în biserică creştină şi de atunci se fac slujbe în biserică. Este cea mai veche biserică în care se slujeşte. Templul este păstrat, de fapt zidurile sunt originale, bolţile, de asemenea. Templul se sprijină pe pietre funerare romane puse una peste alta şi sunt opt pietre funerare romane pe care se sprijină turnul care se vrea coş de evacuare a fumului din mausoleul generalului roman Longinus. În mijloc se făceau jertfe şi turnul scotea fumul afară. Lângă biserică s-a făcut o hartă cu rezonanţă magnetică şi s-a descoperit o construcţie, ale cărei detalii le vom afla în curând". Aron Densuşianul afirma, în 1864, că turnul bisericii se sprijină pe pilaştri ce serveau drept horn de evacuare a fumului din mausoleul generalului roman Longinus, scrie ziarul Bisericii.

Pr. prof. dr. Milan Şesan, în lucrarea "Despre creştinismul vechi carpatic", afirmă că biserica datează din secolul VI. "Alţi istorici spun secolul IV", continuă părintele paroh: "S-au făcut săpături arheologice în 1961. Nicolae Puşcaşu a constatat că biserica este mult mai veche de secolul X. Cu toate acestea, tinerii noştri învaţă că biserica este construită în secolul XIII. Giurăştii spun 1280, Nicolae Iorga secolul XVI, Vătăşeanu secolele XII-XIII. Primele date scrise despre biserică şi sat le avem în secolul XIV, în 1360, când se vorbeşte despre un preot cu numele Dalc şi familia Mânjina că este mult mai veche de 1300".


Biserica este construită în stil bizantin şi este unică din toate punctele de vedere: "Pe peretele din vest avem Judecata de Apoi, o pictură din secolul XVIII. Stâlpii bisericii sunt pictaţi în secolul XV şi alte scene sunt mai vechi, realizate de către ucenicii lui Ştefan Zugravul. Mai sunt scene care reprezintă pe Sfânta Marina care se luptă cu diavolul, Sfânta Treime în care Iisus Hristos este îmbrăcat în cămaşă populară românească, Sfânta Nedelea sau Sfânta Duminică, Sfântul Apostol Toma, care îşi poartă pielea pe spate pe un băţ - după o sfântă tradiţie, Sfântul Apostol Toma a predicat Evanghelia în Malabar, India; indienii au tras pielea de pe el, pictorul a reprodus evenimentul şi îşi poartă pielea pe spate, pe un băţ. Alţii spun că nu este Toma, ci Bartolomeu, şi el, la rându-i, despuiat de piele".

Icoanele pictate pe lemn de pe catapeteasmă sunt realizate în secolul XVIII. "Partea de deasupra, picturile cu Sfinţii Apostoli, sunt pictate în 1789 de preotul Simion din Piteşti, care a pictat mult în zonă. Icoanele împărăteşti cu Maica Domnului şi cu Domnul nostru Iisus Hristos au fost realizate tot în secolul XVIII, dar nu cunoaştem pictorul", mai spune părintele.

În părţile laterale şi în Sfântul Altar avem pictura lui Ştefan Zugravul. Sfânta Masă este o piatră funerară romană, de pe un sarcofag roman. În picturile din altar putem vedea pe Iisus Hristos ca jertfă, doi Arhangheli, Maica Domnului cu Pruncul Iisus, Ştefan Arhidiaconul, care slujeşte, Iisus Hristos împărtăşindu-i pe Sfinţii Apostoli de-a dreapta şi de-a stânga. Sub fereastra de sud-est a altarului, cu caractere chirilice, este semnătura celebrului pictor: "a pictat Ştefan". Deasupra locului în care preotul slujeşte este Pantocratorul, în care se vede foarte puţin din Cartea Sfântă şi câteva şuviţe din părul Domnului nostru Iisus Hristos.