O întrebare alarmantă – unde dispar acum cu câinii comunitari?

Pe măsură ce controversa în jurul problemei câinilor vagabonzi s-a întețit, existând în acest moment o veritabilă dispută la nivel național, au apărut și semnale de alarmă tangențiale. Societatea noastră este încă departe de un construct perfect funcțional și orice situație limită îi pune structura de rezistență și eșafodajul la încercare.

Manifestațiile pro și contra au încercat influențarea într-o direcție sau alta a legislativului. Până la urmă, o lege a fost adoptată cu o majoritate clară. De aici lucrurile au continuat însă se complice. Nu contestăm dreptul parlamentarilor care s-au unit dincolo de interesele politice specifice, pentru a contesta noua lege la CCR. Acesta este, în fond, mecanismul democratic și suntem nevoiți să-l lăsăm să se desfășoare. În paralel cu aceste lupte în legislativ, au existat însă numeroase sesizări că au existat persoane, pesemne profund marcate de campaniile mediatice alimentate de cazul victimei minore a câinilor vagabonzi, care au început să stârpească acești câini ai nimănui fără să mai aștepte o reglementare legală și nu cu cele mai umane mijloace posibile.

A apărut astfel necesitatea unei sublinieri esențiale: dacă ne dorim democrație și domnia indiscutabilă a legii, atunci este cazul să respectăm în litera și spiritul ei inclusiv legea care interzice cu desăvârșire relele tratamente, torturarea și uciderea animalelor.  Această problemă de percepție pe care o au încă, din păcate, foarte mulți oameni, pare să fie întărită de constatarea că, deși legea câinilor așteaptă o rezoluție din partea CCR, tot mai mulți activiști din domeniul drepturilor animalelor semnalează dispariția controversatelor canide de pe străzile orașelor din România. Ori, dacă acest lucru se confirmă, avem o sarcină foarte dificilă și anume depistarea și pedepsirea celor care aplică anticipând o lege care nu a fost încă adoptată.