O ipoteză despre Băsescu anti-FMI

"Mă uit, acum, la cheltuielile Guvernului, un buget relaxat din punctul de vedere al cheltuielor, şi bineînţeles că, din cauza ineficienţei colectării taxelor, noi taxe au fost introduse. Nu critic lărgirea bazei de impozitare, o susţin, dar exagerările de a pune taxe noi pe energie şi acciza pe combustibil în special, consider că este o mare greşeală care va afecta şi economia şi populaţia", a declarat Traian Băsescu.

Sunt cel puţin două consideraţii vizavi de discursul preşedintelui. În primul rând, Traian Băsescu nu are legitimitatea de a oferi sugestii sau linii directoare privind politica fiscală. În 2010, când s-a aflat la butoane prin intermediul cabinetului-marionetă condus de Emil Boc, şeful statului a dezlănţuit “jihadul” asupra românilor, prin tăieri de salarii şi pensii, prin disponibilizări masive şi prin politici fiscale iraţionale. Măsuri severe de austeritate care au lăsat cicatrici urâte. Acum, când economia României s-a stabilizat sub guvernarea USL, iar tendinţele sunt pozitive, Traian Băsescu pretinde a ţine lecţii pe teme economico-fiscale.

Al doilea aspect ce trebuie semnalat este fariseismul preşedintelui Băsescu. Susţine că nu blochează acordul, dar prin acţiunile sale demonstrează exact contrariul. Este evident că din moment ce refuzi semnarea memorandumului cu FMI, nu te poţi numi un actor politic responsabil care acţionează în interesul cetăţenilor.

Celor care l-au urmărit pe Traian Băsescu în acest ultim mandat la Cotroceni le este familiar efortul şefului statului în a parafa acorduri cu FMI. Desigur, în numele aceleiaşi stabilităţi economice mult clamate. Acum, când Guvernul Ponta a reuşit să negocieze un acord stand-by în condiţii extrem de avantajoase pentru România, brusc acordul nu mai este bun şi decide să nu mai semnez ememorandumul. Ceea ce, în definitiv, arată o atitudine duplicitară şi lispită de onestitate.

Blocarea acordului cu FMI pe care mizează şeful statului nu are niciun temei, iar abordarea denotă iresponsabilitate. În numele unor interese de factură electorală, Traian Băsescu periclitează stabilitatea ţării. Fiindcă existenţa unui acord preventiv de tip stand-by cu FMI oferea ţării noastre o plasă de siguranţă, adică o linie de finanţare pe care România ar fi putut-o accesa în cazul în care economia europeană ar fi dat semne de slăbiciune sau în cazul în care depăşirea perioadei de recesiune s-ar fi dovedit dificilă.

În acest context, gestul lui Traian Băsescu aruncă în aer un angajament extrem de important pentru ţara noastră.

În concluzie, în loc să acţioneze consensual şi responsabil în raport cu obiectivele de maximă importanţă ale României, Traian Băsescu îşi amplifică dimensiunea sa conflictuală. Şeful statului a înţeles că e nevoie de un şoc pentru ca favoriţii săi să conteze în confruntările electorale din acest an şi, drept urmare, nu are nicio remuşcare în a pune pe primul plan interesele personale, în detrimentul binelui cetăţenilor acestei ţări.