Oltchim – aproape să fie salvat

Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, a declarat că până la finalul acestei luni se va definitiva procesul de creare a unui vehicul investiţional prin intermediul căruia combinatul Oltchim Râmnicu-Vâlcea să fie privatizat. „Această construcţie financiară şi funcţională este prezentată Adunării Creditorilor, împreună cu raportul de evaluare privind activele Oltchim. Urmează apoi ca Adunarea Creditorilor să stabilească ce preţ doreşte să solicite potenţialilor clienţi, după care începe negocierea cu aceştia“, a mai adăugat ministrul.

Acest mecanism reprezintă o nouă etapă în procesul de privatizare a combinatului vâlcean început după ce, în luna octombrie a anului trecut, Dan Diaconescu nu a virat suma promisă ca urmare a câştigării licitaţiei organizată de Ministerul Economiei. Atunci guvernul a luat de la zero procedura de privatizare, impunând câteva reguli stricte pentru participanţii la viitoarea licitaţie:companiile interesate trebuiau să activeze în industria chimică sau petro-chimică, să prezinte cel puţin două scrisori de bonitate bancară emise de bănci importante şi scrisori de recomandare semnate de parteneri cu experienţă în domeniu. La acel moment, guvernul şi-a argumentat poziţia afirmând că preferă un proces de privatizare mai lung, dar cu rezultate mai bune decât cel început de guvernarea PDL. Faptul că un impostor precum Dan Diaconescu a câştigat licitaţia denotă modul pripit în care fosta putere a pregătit procesul de privatizare al Oltchim.

Până în prezent, mai multe companii şi-au arătat interesul de a cumpăra pachetutul majoritar de la Oltchim, cele mai importante fiind consorţiul italian PCC-Fortissimo (care este unul din acţionarii minoritari de la Oltchim) şi firma turcă Yildirim, ambele angajându-se să păstreze obiectul de activitate şi să nu facă disponibilizări masive de personal. Despre atitudinea acestora, ministrul Vosganian a afirmat că investitorii „au rămas cu o impresie foarte bună“, adăugând că „Oltchim este un produs vandabil“.

Dincolo de toate aceste considerente, responsabilitatea guvernului României este aceea de a ceda în mod responsabil controlul Oltchimului şi de a se asigura că viitorul proprietar va face din combinat o afacere rentabilă. Un deziderat realizabil dacă ţinem cont de tradiţia şi experienţa pe piaţa ale Oltchimului. O altă responsabilitate a statului român, dincolo de cea faţă de FMI, este faţă de angajaţii de la Oltchim, care au fost cel mai greu loviţi de intrarea în insolvenţă a companiei la care lucrează şi în urma căreia mulţi dintre ei au intrat în şomaj tehnic.

În lumina acestor argumente, decizia cabinetului de a realiza un proces de privatizare atent monitorizat s-a dovedit până acum a fi corectă. Privatizarea Oltchim intră acum în etapa sa finală, un succes al acesteia reprezentând pentru guvern o victorie importantă atât pe plan intern cât şi din perspectiva angajamentelor asumate în relaţia cu Fondul Monetar Internaţional.