Otrava din farfurie. Acest aliment banal hrăneşte cancerul

Asociația Pro Consumatori (APC) a analizat 20 de sortimente de măsline comercializate în sistem vrac sau ambalate în recipiente din sticlă sau tablă.

Cel puțin pentru zona mediteraneană, măslinul intră, alături de grâu și vița de vie, în venerata și nobila triadă alimentară pe care a preluat-o și creștinismul și în jurul căreia au fost edificate semnificații și ritualuri fundamentale pentru viața credincioșilor. Specie vegetală aproape misterioasă, măslinul hrănește oameni și alte ființe cu fructele sale atât de neobișnuite în dulcea lume a fructelor. Măslinii sunt strâns legați de condițiile de viață relativ aspre ale reliefului uscat și calcaros din bazinul mediteranean, cu veri toride, și nu cedează tentativelor de aclimatizare departe de apele mărilor și acolo unde iernile nu sunt blânde. Chiar dacă, în cursul secolelor, au părut să se împace și cu alte condiții de viață, pe termen lung și-au dovedit sensibilitatea proverbială la frig, pierind în masă în vreo iarnă geroasă, așa cum s-a întâmplat în anul 1956 cu întinse livezi de măslini ce se dezvoltaseră în deceniile anterioare ceva mai la nord de limita ariei lor firești de cultură în Europa. Totuși, începând chiar de câteva secole, s-a produs o răspândire a măslinului și pe alte continente (în cele două Americi, în sudul Africii, în Australia și Noua Zeelandă).

Țările europene continuă să fie principalele surse ale producției de măsline și ale uleiului de măsline (pentru care se folosește circa 90% din producția de fructe). Atât fructele, cât și uleiul se bucură de o tot mai mare atenție din partea consumatorilor, motiv pentru care eforturile de creștere a producției de măsline au antrenat întinderea suprafețelor cultivate cu măslini (eforturile Spaniei în această privință i-au asigurat poziția de frunte în rândul producătorilor lumii), ameliorarea varietăților și a soiurilor, perfecționarea metodelor de preparare. În acest iureș, multă imaginație merge și în direcția perfecționării tehnicilor de falsificare, pentru a asigura o cerere în continuă creștere, venită în mare măsură de la consumatorii nefamiliarizați cu aceste produse. La fel stau lucrurile și în privința uleiului de măsline: este mare diferență între uleiul extravirgin (obținut prin presarea naturală a grămezii de măsline bine coapte și din soiuri valoroase) și uleiurile realizate în etapele următoare: prin presare, prin extracție cu solvenți sau ultimul în listă – „Olive Pomace Oil“ (acest ultim articol este realizat cu solvenți din sâmburi și pasta rămasă de la extragerea celorlalte sorturi și este foarte frecvent pe piețele „emergente“, așa cum este și piața românească). Iar uleiurile extravirgine sunt cele mai tentante pentru măsluire.

Ingredientele regăsite în compoziția sortimentelor de măsline analizate sunt următoarele: măsline recoltate în diferite etape de coacere a fructelor, apă, sare de mare, sare, ardei murat, usturoi, ardei roșu, migdale, anșoa, coriandru, ulei de floarea soarelui, boia iute, boia dulce, cimbru, piper macinat, plante aromatice și otet.

Cantitatea netă de măsline din ambalajele analizate variază între 40% și 60%.

În cele 20 de produse analizate s-au identificat 9 tipuri de aditivi alimentari, după cum urmează: acid citric, acid lactic, acid ascorbic, alginat de sodiu, glutamat de sodiu, lactat feros, sorbat de potasiu, benzoat de sodiu și gluconatul feros.

În ceea ce privește prezența aditivilor de mai sus în sortimentele de măsline analizate, situația se prezintă astfel:

• 65% din sortimentele de măsline analizate conțin acid lactic;

• 60% din sortimentele de măsline analizate conțin acid citric;

• 45% din sortimentele de măsline analizate conțin acid ascorbic;

• 35% din sortimentele de măsline analizate conțin gluconat feros;

• 20% din sortimentele de măsline analizate conțin alginat de sodiu;

• 15% din sortimentele de măsline analizate conțin glutamat de sodiu;

• 5% din sortimentele de măsline analizate conțin lactat feros;

• 5% din sortimentele de măsline analizate conțin sorbat de potasiu;

• 5% din sortimentele de măsline analizate conțin benzoat de sodiu.

E202 – sorbat de potasiu, conservant. Este un aditiv ce irită pielea, ochii şi mucoasele. Poate fi genotoxic și mutagen pentru celulele sângelui uman.

E211 – benzoat de sodiu, conservant cu acțiune antibacteriană și antifungică în mediul acid. Benzoatul de sodiu este un conservant sintetic care, în reacție cu acidul ascorbic, generează benzen, substanță toxică cancerigenă.

E270 – acidul lactic este folosit ca stabilizator și conservant. Poate produce reacţii alergice precum mâncărimi, inflamarea limbii şi a mucoaselor, respiraţie greoaie, secreţii nazale, favorizează subţierea smalţului dentar şi apariţia cariilor, poate irita mucoasele sistemului digestiv producând diverse afecţiuni digestive. Alimentele ce conțin E 270 nu trebuie consumate de bebeluşi şi copiii mici pentru că ei nu deţin echipamentul enzimatic necesar metabolizării acestuia.

E300 – Acid ascorbic este un agent antioxidant obținut din glucoză și care, în cantități mari, poate produce diaree, atacă smalțul dinților și duce la formarea calculilor la rinichi.

E330 – acidul citric este un agent de reglare a acidității. Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea smalţului dentar, acesta favorizând apariţia cariilor dentare. Acidul citric nu este recomandat în alimentaţia copiilor.  Nu trebuie consumate alimente ce conţin acid citric de către cei care au afecţiuni cardiovasculare sau renale, afecţiuni ale aparatului digestiv şi diaree.

E579 - gluconatul feros este un stabilizator artificial de culoare, care în combinație cu oxigenul, declanșează reacția de oxidare în urma căreia măslinele verzi sau blonde devin negre. Gluconatul feros provoacă eroziuni la nivelul mucoasei esofagului și stomacului.

E585 - lactatul feros este un stabilizator artificial de culoare, având același rol tehnologic și aceleași reacții adverse ca ale gluconatului feros.

E621- monoglutamatul de sodiu este un potenţiator de gust şi aromă. Acesta provoacă reacţii alergice, dureri de cap şi de gât, ameţeală, greaţă, diaree şi poate bloca asimilarea vitaminei B6 şi a calciului. Deficitul de vitamina B6 generează slăbiciune musculară, anemie, insomnie, căderea părului, oboseală cronică şi tulburări neurologice. Deficitul de calciu provoacă o serie de manifestări, cum ar fi: cârcei, pierderi de memorie, fracturi, irascibilitate, astenie, tulburări intestinale şi lipsa poftei de mâncare. Produsele care conţin acest aditiv nu trebuie consumate de către femeile însărcinate, copiii, hipoglicemicii, bătrânii sau cardiacii.