OUL şi beneficiile lui asupra organismului

De regula, oamenii consuma frecvent oua de gaina, a caror greutate medie ese de 60 g.Compozitia chimica a oului variaza in functie de specie, rasa, tipul de hrana administrat, momentul cand oul a fost produs, marimea si greutatea oului, etc
Oul reprezinta o excelenta sursa de proteina de calitate superioara, proteinele albusului si cele ale galbenusului alcatuiesc, impreuna, cea mai valoroasa mixtura proteica ce poate fi intalnita in mod natural.

Vitaminele liposolubile din ou sunt concentrate in galbenus si sunt reprezentate de vitamina A (caroteni si retinol) si de vitamina D. Vitaminele hidrosolubile se gasesc atat in albus, cat si in galbenus, fiind reprezentate de vitaminele complexulu B. Oul are si minerale, fiind o sursa excelenta de fier.

Lipidele oului sunt, dupa cum s-a aratat anterior, concentrate in galbenus. Ele se gasesc intr-o forma fin emulsionata, ceea ce le confera o digestibilitate facila. Exista mici variatii in functie de specie in ceea ce priveste cantitatea de lipide, problema esentiala fiind prezenta la un nivel mare a colesterolului.

Oul este un aliment de repaos pentru tubul digestiv, el nelasand reziduuri si solicitand extrem de putin enzimele digestive. Cu o singura exceptie: secretia biliara. Grasmile fin emulsionate din galbenus sunt puternic colecistokinetice, aspect care ridica unele probleme in cazul pacientilor cu colescistopatii. Daca este vorba de o colecistopatie hipotona, oul va avea de cele mai multe ori un efect pozitiv, deoarece va facilita eliminarea bilei reziduale. Pe cand intr-o colecistopatie hipertona, efectele vor fi negative.
Ouale se pot administra fara probleme in gastrite, ulcere gastro-duodenale, enterite, colite.

Digestibilitaea oului depinde, insa, si de modul de preparare. Ca o regula generala, albusul trebuie consumat numai in forma coagulata. Galbenusul insa este bine sa fie consumat necoagulat. In acest mod digestia sa este mult simplificata. In cazul oualor de rata si gasca, insa, ca si in cazul in care oul este consumat de un sugar sau un copil mic, se prefera si coagularea prin tratament termic si a galbenusului, pentru a se evita riscul imbolnavirilor cu Salmonella. Tratarea termica a oului se poate face prin diferite procedeee. Daca ea nu implica prajire prelungita intr-o cantitate mare de grasime, oul va ramane usor digerabil, daca din contra, oul este preparat in grasime incinsa la temperaturi care depasesc 190 de grade, produsii de descompunere termica ai grasimii vor impregna oul si il vor face extrem de greu digerabil.

In ansamblu, oul este un aliment cu mare valoare plastica, antitoxica si antinfectioasa, ca si alte alimente care au un continut  proteic ridicat.
Este o importanta sursa de fosor, find indicat ca tonic cerebral.
Este un aliment antianemic, deoarece contine fier cu o buna biodisponibilitate, vitamine implicate in hematopoieza si proteine de clasa intai. Aceleasi proteine pot avea un rol corector pe proteinele de valoare mai mica, de aceea oul poate si trebuie sa fie asociat cu derivate ceraliere si cu legume.

Ouale au un continut redus de sodiu. De aceea in regimurile cu restrictie de sodiu, se pot prescrie fara probleme oua. Oul este o alternativa a carni pentru persoanele cu hiperuricemie, deoarece nu contine nucleoproteine.
Din punct de vedere caloric, oul are aproximativ 170 kcal/100g, unde 100 g reprezinta practic greutatea partii comestibile din doua oua de gaina. Albusul lipsit de lipide este extrem de sarac in calorii, de aceea el este indicat in curele hipocalorice. Absenta lipidelor il face indicat si in diverse afectiuni hepatobiliare.

Excesul de oua in alimentatie este daunator, datorita cantitatii mari de colesterol pe care o aduc acestea. Un numar exagerat de oua poate reprezenta un factor de risc pentru pacientii varstnici, dislipemici, cu ateromatoza, cu litiaza biliara. Ouale sunt considerate prin excelenta alimente aterogene, de aceea numarul de oua recomandate a fost drastric limitat in ultima perioada.