Pagubă în ciuperci: pleacă băsistul Cristi Preda din PDL!

Să-i fie de bine, am putea spune, mai ales dacă ne gândim că la momentul suspendării sale au existat acele speculații panicarde și absurde, madam Macovei a dat ochii peste cap și toți reformiștii arătau cu degetul spre drobul de sare care urma să pice negreșit și să strivească formațiunea politică care se poate dispensa de asemenea valori. Ei bine, se face imediat jumătate de an de când partidul care i-a dat ”eject” valorosului Cristi Preda este bine merci. După Preda n-a plâns nimeni, dimpotrivă. Unii spun ”pe surse” că este foarte bine că s-au limpezit apele și oamenii lui Băsescu au început, în sfârșit, să plece. Cei mai optimiști se bucură în avans, cine știe, poate își face vânt și pleacă și Udrea. Reformismul lui Preda era oricum doar o vocaliză în falset, cam în același fel în care cei din grupul Monicăi Macovei s-au simțit mereu datori să o maimuțărească pe ”preacurata” și ”imaculata” care ne voia pe toți ascultați fără mandat, pe vremea când era ministru al Justiției. Exercițiul declamativ al lui Cristi Preda este doar ingenuitate actoricească de mâna a doua, căznită.

În primul rând că ”surpriza”, anunțată cu fanfaronada celui care vrea să atragă atenția măcar la final, era de foarte multă vreme un lucru știut de toată lumea. Nu numai că orientarea sa ”băsistă” era știută, dar nimănui nu i-a păsat vreodată cu adevărat, Cristi Preda nefiind nici în partid, nici în afara lui, o persoană indispensabilă așa cum s-a amăgit el mereu să creadă. Politic vorbind, Cristi Preda este atât de aproape de traiectoria derizorie a lui Cozmin Gușă încât nu ne-ar mira ca mâine să-și facă PIN-ul lui personal și poimâine să aflăm și despre el că s-a visat la conducerea serviciilor secrete românești. Într-adevăr, așa cum a declarat Preda pe blog, lucrurile în PDL ”au evoluat tot mai prost”.

Ceea ce uită însă să menționeze infatuatul personaj este că lucrurile au evoluat prost pentru doar pentru el, iar intoleranța liderilor nu este, așa cum afirmă, față de ”valorile libertății” ci față de fumurile și pretențiile din capul domniei sale, aiureli prin care și-a chinuit până acum colegii de partid și de acum încolo se va tortura doar pe el însuși. Plecarea lui Cristi Preda este un beneficiu conjunctural dar tardiv pentru partidul care nu a știut să se separe brusc și irevocabil de Băsescu, imediat după alegerile pierdute cu procente alarmante. E bine că pleacă aceste veritabile cârtițe prin care președintele dorea să manipuleze și să-și subordoneze partidul încă o dată. E păcat însă că se întâmplă mult prea târziu, dacă ar fi să judecăm starea de fapt cu etalonul occidental, acolo unde o înfrângere precum cea suferită de PDL anul trecut ar fi implicat demisii la vârf, delimitări clare și o reconsiderare sinceră a perioadei pentru care electoratul a lovit atât de rău formațiunea respectivă. Cât despre plecarea lui Cristi Preda dintr-un partid care oricum nu-l mai voia în rândurile sale, peste ocean este o vorbă: vezi să nu te lovească ușa la ieșire. Pe plaiurile mioritice, însă, i s-ar fredona glumeț la despărțire ”cu tine sau fără tine...”