Parafrazându-l pe Băsescu: Sunt latin, dar mă tratez

"Dacă privim la realitatea de astăzi, indiferent ce critici vedeţi la adresa României sau cum ne criticăm noi unii pe alţii, că latini suntem, România este o ţară care de doi ani are creştere economică, de fapt anul acesta va fi al treilea consecutiv cu creştere economică. Nu foarte mare, dar a trecut printr-o perioadă foarte grea”, a declarat Traian Băsescu.

Pentru liniștirea cititorilor, întărim faptul că declarația este autentică, aparține lui Traian Băsescu și a fost făcută sâmbătă, 3 august.

Vorbele cârmaciului Biruinței au căzut ca un trăsnet în ograda Mișcării Nepopulare a Măriei Sale, Traian al II-lea Latinul. Păi ce să mai înțeleagă bieții oameni. Dacă avem pentru al treilea an consecutiv creștere economică, înseamnă că Guvernul USL-ist are rezultate? Adică Ponta face treabă bună? Iar dacă lucrurile stau așa, oare care mai este rostul Mișcării pe aceste plaiurile latine?

Declarația este revelatoare și explică foarte clar ieșirile antiguvernamentale stranii ale lui Traian Băsescu din ultima perioadă. Președintele critică guvernul politicianist, știe că are rezultate, dar pur și simplu nu se poate abține. Altfel, spus, critica prezidențială nu este altceva decât reflexul instinctelor politice conflictuale care alcătuiesc profilul genetic al lui Traian Băsescu, iar nu urmarea unor probleme reale legate de politicile publice ale Executivului și performanța guvernamentală.

În aceste condiții, devine evident supliciul prin care a trecut Traian Băsescu după ce, rejectat de popor în urmă cu un an, a fost nevoit să joace rolul președintelui consensual încătușat în rigorile unui pact de coabitare instituțională bun pentru țară, dar extrem de chinuitor pentru domnia sa.

Revenind la disputa cu Guvernul, am o întrebare. Dacă explicația scandalului politic readus pe scenă de Traian Băsescu este latinitatea poporului român, adică o simplă chestiune de temperament național, atunci de ce ar trebui oare să mai ascultăm criticile sale încărcate de patos?

Trăim vremuri complicate în care economiile se reconstruiesc cu greu prin multă muncă și mai ales prin seriozitate. Vremuri în care stabilitatea politică și solidaritatea politicienilor în jurul unor obiective de interes național sunt mai importante decât oricând. Cred că în astfel de vremuri este mai înțelept să uităm în viața politică de înclinațiile latine, să vorbim mai puțin, să ne certăm și mai puțin și să muncim mai mult.

Altfel, președintele riscă o nouă izolare, nu de clasa politică, ci de populație, rămânând singurul ”latin” din politica românească pentru care unica rațiune de a trăi este scandalul. Într-o astfel de situație, Guvernul nu are decât o singură opțiune. Ignorarea totală a provocărilor prezidențiale, din simplul motiv că ele nu au niciun conținut, fiind o simplă gargară decorativă pentru încurajarea naivilor din Mișcarea Populară.