Parlamentul ia coroana "regilor" Cioabă?

Deputatul are de gând să iniţieze o propunere legislativă care să interzică autointitularea regilor ţiganilor pe teritoriul României. Mădălin Voicu vrea ca în România să existe doar o Casă Regală recunoscută, Casa Regală a României, lucru care ar scoate în afara legii orice regi sau împăraţi ai etniei rome. Cu alte cuvinte, „gata cu ţigănia” cum spunea un anumit lider al romilor din Banat.

Părerile sunt împărţite, în timp ce unii reprezentanţi ai etniei rome încurajează abordarea lui Voicu pentru că vor să se îndrepte către o abordare serioasă a problematicii europene a romilor şi acest lucru ar deveni dificil când ai personaje cu coroane de aur, autointitulate regi şi reprezentanţi ai întregii etnii, prin naştere. În acelaşi timp alţi comentatori invoca tradiţia romă şi păstrarea acestui obicei ca un factor de diferenţiere şi de identitate culturală.

Declaraţia deputatului Mădălin Voicu este grăitoare: "Acest circ (regii ţiganilor n.r.) denaturează imaginea romilor. Propun interzicerea tocmai pentru că eu, ca ţigan, nu pot fi de acord cu această bătaie de joc.” Argumentul deputatului poate fi valid, dar fără să avem o formă, fie şi orientativă a proiectului nu avem cum să ştim dacă acest „circ” cum îl numeşte Voicu are să se termine.

Trebuie specificat faptul că încoronarea regilor ţiganilor este o tradiţie post decembristă în etnia romă. După reîmproprietărirea romilor, efort coordonat de regretatul Cioabă, acesta şi-a arogat dreptul de a se numi regele romilor şi de a purta însemnele puterii regale, sceptrul şi coroana în apariţiile sale publice. Nu putem spune că această acţiune a schimbat într-un fel sau altul organizarea etniei rome, nu e ca şi cum ţiganii nobili primesc terenuri şi averi în schimbul vasalităţii faţă de familia Cioabă. Nu există nici un act oficial care să ateste această formă de administrare a etniei. Dacă vreţi, putem spune că este vorba de o mişcare de imagine pentru romi, fie că vorbim de autointitularea acestora ca regi, împăraţi, preşedinţi sau directori.

Ce nu ştim însă este cum va putea fi scoasă în afara legii această nouă tradiţie ţigănească. Nu se întrevede posibilitatea de a aresta un om care, din te miri ce motive pretinde că este regele sau preşedintele ungurilor din România. Minorităţile au un statut care le permite să fie reprezentate în organismele de conducere ale statului, respectiv în Parlament. „Casa regală a lui Cioabă” nu face nici o competiţie Casei Regale de Hohenzollern sau autorităţilor centrale ale statului român. Pentru statul român regele ţiganilor pur şi simplu nu există, de asemenea nici pentru instituţiile europene această formă de organizare a romilor nu are sens şi prin urmare nu există.

Despre beneficiile funcţiei de rege al romilor nu se pot spune foarte multe. Averea pe care Cioabă a acumulat-o nu ţine neapărat de funcţia sa de „rege”. Având în vedere toate acestea nu putem decât să ne întrebăm care sunt sancţiunile pe care legea lui Voicu le va prevede.

Dacă privim cu puţină raţiune această problematică, putem ajunge la concluzia că proiectul lui Voicu prezintă o cauză caducă. Orice prevedere legislativă ar exista în legislaţia din România, romii se vor organiza după bucul plac, la fel cum au făcut-o şi până acuma. Argumentaţia deputatului Voicu este foarte slabă. După cum aţi citit mai sus, iniţiativa sa are o singură motivaţie: „eu ca ţigan, nu pot fi de acord cu această bătaie de joc.”

Este regretabil faptul că aceste dezbateri ajung în atenţia publică doar însoţite de evenimente şoc, cum ar fi moartea „regelui” Cioabă. Este binevenită o sondare a reprezentanţilor etniei rome cu privire la aceste probleme, până astăzi nu ştim câţi romi recunosc familia Cioabă ca fiind regală şi câţi romi îl recunosc pe Iulian ca împărat. „Grija” noastră pentru etnia romă a făcut de fapt ca până în ziua de astăzi să nu ştim cu certitudine nici măcar câţi romi sunt în România. Integrarea socială a romilor atât în Europa cât şi în România, accesul copiilor romi la educaţie de calitate, creşterea toleranţei europene faţă de etnicii romi din România sunt probleme veritabile care necesită atenţie şi soluţii. Până nu rezolvăm aceste probleme restul sunt forme fără fond şi ipocrizii politice.