Particulele elementare – legătura dintre Geneva şi Măgurele

O ţară care a fost dintotdeauna animată de avântul creator şi de dorinţa de cunoaştere empirică, o ţară care a furnizat în permanenţă elite în cercetarea ştiinţifică nu-şi putea ignora destinul. Iar proiectul ELI-NP (Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics) redeschide calea şcolii de cercetare ştiinţifică din România.

Desigur, acest proiect nu ar fi fost posibil fără largul concurs al Uniunii Europene care a înţeles necesitatea alocării de resurse în domeniul cercetării drept vector al progresului şi al dezvoltării. Pentru că viitoarea construcţie a laserului de la Măgurele a fost finanţată în proporţie de 83% de către UE, în timp ce restul de 17% va fi acoperit de către autorităţile române. Totalul investiţiei de la Măgurele se ridică la nu mai puţin de 356,2 milioane de euro, o sumă enormă ţinând cont de condiţionările şi constrângerile generate de efectele crizei globale.

Măgurele este astfel legat de Geneva pe calea particulelor elementare şi a fasciulelor laser, un triumf al tehnologiei şi al inovaţiei care nu poate să nu zgândărească mândria oricărui român. Limba comună a cercetătorilor este progresul tehnologic şi avangarda ştiinţifică. Aici, orice alt aspece legat de status social sau diferenţe culturale sunt din start estompate în numele obiectivului comun al cunoaşterii.

Foarte probabil, pentru cei mai mulţi dintre noi complexul ELI de la Măgurele şi implicaţiile acestuia sunt învăluite în mister. De fapt, la ce ajută în mod concret proiectul laserului de lângă Bucureşti? Desigur, avantajele pentru ţara noastră sunt majore. Vorbim despre recâştigarea de către ţara noastră a unui binemeritat loc în elita ştiinţifică internaţională. Asta înseamnă nu doar că avangarda cercetătorilor români va avea oportunitatea să se afirme, ci se va deschide în mod real o punte de comunicare între cercetătorii români şi cei străini, racordând astfel România la ultimele descoperiri în domeniu.

Cel mai important este însă că orizontul cercetărilor ştiinţifice de la Măgurele creează o perspectivă largă în ceea ce priveşte aplicabilitatea practică a rodului muncii oamenilor de ştiinţă. Aşadar, nu vorbim doar de ştiinţă în numele ştiinţei, ci despre modul în care rezultatele ei vor fi adecvate în domenii-cheie pentru omenire. Adică în cercetare medicală şi terapii revoluţionare care pot avea un impact major asupra tratamentului unor maladii considerate astăzi nevindecabile.

Şi nu în ultimul rând, cel puţin la fel de important este că resursa de ingineri şi fizicieni formată în şcolile româneşti de tradiţie are o şansă enormă de fructificat. Aici, în România, nu la mii de kilometrii distanţă. Ceea ce înseamnă un avantaj indiscutabil ce trebuie valorificat cum se cuvine.