PDL are două viteze, încet și foarte încet. Azi, Sulfina Barbu
În teoriile care încearcă să explice dispariția dinozaurilor sunt menționate, printre altele, două elemente: lipsa hranei și dimensiunea exagerată.
Traseul nervos al unui asemenea gigant se pare că devenise atât de lung încât a devenit un impediment structural. Până apuca impulsul nervos să ajungă din vârful cozii până la cerebelul minuscul aflat în vârful muntelui de carne, pe planeta noastră apucau să se întâmple tot felul de lucruri în mod fatal nefavorabile bietelor viețuitoare.
Similar se petrec lucrurile și în mărețul, dar înfometatul PDL care și-a pierdut irevocabil și de foarte mult timp jocul de glezne cu care se lăuda pe vremea când era doar o șopârliță politică zglobie, proaspăt ieșită din oul bălțat clocit la comun de Băsescu și Stolojan, prin 2006.
Azi este nevoie de aproximativ o săptămână pentru ca PDL să aibă o poziție, bună-rea, nici nu mai contează, la o inițiativă a guvernului condus de Victor Ponta. Cam atât a trecut între includerea Roșiei Montane în Planul naţional de investiţii şi locuri de muncă elaborat de guvern și interpelarea publică făcută de Sulfina Barbu, care-l somează pe premier să-și explice schimbarea de poziție în cazul proiectului minier. Înainte de toate, mă simt nevoit să sesizez că o asemenea opoziție letargică nu își justifică salariile luate și locurile ocupate în Parlamentul României.
O fi doamna Barbu trecută binișor de a doua tinerețe și nu avem pretenția să evolueze precum Nadia la bârnă, în perioada ei de glorie, dar ce se întâmplă în prezent este îngrijorător. La fel de bine putea stimata doamnă să-și facă un nod la eșarfă, să nu uite să ia cuvântul pe tema dată, în sesiunea de toamnă și cu indignarea de rigoare. Indiferent dacă suntem pro sau contra unui proiect de genul celui de la Roșia Montană, un lucru este cert.
Când opoziția română este reprezentată la vârf pe de o parte de baletul sincron în ralenti și surdină executat de Vasile Blaga și Sulfina Barbu, iar pe de altă parte de dream-team-ul senzațional pe care ni l-a strecurat în Parlament teleastrul Dan Diaconescu, ne putem lua cu toți cu mâinile de cap. Cu ”avocați” precum Sulfina Barbu, ecologiștii ce se opun proiectului pot liniștiți să o contacteze pe Oana Zăvoranu, poate nu are nimic împotrivă și le acceptă cazul.
În cazul de față, oricine poate să vadă cu ușurință cum și în ce fel doamna Sulfina Barbu a mai bifat o sarcină de opoziție din agenda PDL: cu încetinitorul.
Revenind la minele și aurul din Apuseni, fără a avea pretenția de a substitui răspunsul premierului, dați-mi voie să aduc câteva precizări pe care distinsa liberal-democrată le-a trecut cu vederea.
Este drept că USL a blocat proiectul atât de drag al domnului Traian Băsescu. Dar Sulfina Barbu ar fi putut lua la mână mai mult de o singură declarație a liderului USL, cum ar fi una din septembrie 2011, publicată pe blogul personal și în care își nuanța poziția referitoare la proiect și amintea o serie de principii în favoarea statului român și norme de mediu la standard european. Am reținut acest detaliu tocmai pentru că au fost observatori politici care estimau la data respectivă că această poziție va dezavantaja USL în campanie.
Îi las doamnei Sulfina Barbu plăcerea de a explora personal blogul lui Victor Ponta pentru respectiva opinie. Fiind cu gândul la vacanța parlamentară, probabil că-i va lua în jur de o săptămână... Până atunci mă rezum să preiau doar un citat luat din finalul textului destul de lung, publicat online de premier:
”Dacă toate aceste condiții sunt îndeplinite și toate aceste întrebări primesc răspunsuri clare, USL acceptă discuția cu privire la soluțiile de dezvoltare durabilă a regiunii Roșia Montană.
Dacă, însă, aceste condiții nu vor fi îndeplinite, Uniunea Social Liberală se angajează să blocheze acest proiect, în momentul în care va prelua guvernarea, după alegerile parlamentare de anul viitor.” Victor Ponta blog personal, septembrie 2011.
Ori, în prezent se întâmplă exact ce a declarat la data respectivă Victor Ponta. Prin vocea premierului, USL a cerut îndeplinirea unor noi condiții de profitabilitate pentru statul și cetățenii români și asumarea unor standarde de mediu ridicate , la nivel european. Mai mult, USL va trimite discuția în Parlamentul României, care va legifera decizia finală. Comparativ, pe vremea când PDL-ul căpăta proporțiile actuale, această decizie finală se rezolva cu un telefon și o asumare de răspundere.