PDL și-a serbat decesul printr-un parastas îmbelșugat

PDL se află pe aceeași buză de prăpastie, în exact același loc de unde cu ani în urmă s-a aruncat și PNȚCD. La fel ca și țărăniștii, incapabili să-și asume public răspunderea pentru eșecul guvernărilor trecute, părăsiți de liderul prezidențial, sfâșiați de indecizie și lupte interne... Dar spre deosebire de aceștia din urmă, pedeliștii încă mai speră... Nici ei nu știu prea bine cum și în ce fel sau de unde ar putea să vină miracolul salvator capabil să-i repună pe o traiectorie politică dacă nu ascendentă, măcar orizontală. Până la noi ordine, pedeliștii speră să scape prin dispersare... Poate un nou partid...

Departe însă de mult visata și clamata coagulare, dreapta democraților tremură precum mâna dictatorului din cunoscutul documentar în care fuhrerul german inspectează și decorează ultimii soldați-copii ai celui de-al treilea Reich. Ceea ce se vede din exterior ar fi teribil de jenant și de trist, dacă n-ar deraia în același timp în ridicol, împins de aroganța ineptă a artiștilor care evoluează cu emfază pe scenă, în râsetele publicului. Traian Ungureanu îi învită pe Baconschi și Cristian Preda să schimbe partidul, dacă li s-a făcut lehamite de el. Preda ripostează și-l acuză pe Ungureanu de dispreț față de membrii simpli ai PDL. Blaga aruncă blesteme democratic peste toată lumea, dar mai ales peste aceia de care se va alege praful și pulberea la părăsirea PDL. Îi dăm dreptate liderului liberal-democraților, ce sens mai are să dezertezi acum, când partidul oricum va ajunge oale și ulcele, cât de curând.

Peste capul tuturor răzbate sporovăiala monotonă și lipsită de sens a fostului premier MRU, plutesc miasmaticele intervenții ale singuraticului Boc, pe care nu-l mai încape Clujul și răsună din ce în ce mai rar corul sincron al lui Neamțu, Papahagi și Macovei. În acest peisaj băltit și năpădit de mătasea broaștei doar zăhărelul aruncat de Udrea mai face cercuri, cercuri. Cică să nu fie cu supărare, e loc pentru toată lumea, iar PDL trebuie să vadă în Mișcarea Populară doar un partener. Asta, se subânțelege, după ce și ultimele păsări migratoare vor trece stol, dintr-o parte în cealaltă.

Toată această mlaștină politică, plină ochi de specii pe cale de dispariție, a putut fi admirată duminică, în curtea sediului din Modrogan, acolo unde PDL și-a serbat ultima aniversare, la propriu, dar probabil și la figurat. Distracția a fost pe rit vechi, după chipul și asemănarea partidului care a împlinit 20 de ani în care a umplut țara de terenuri de fotbal în pantă și piscine olimpice în comune fără canalizare. S-au servit sarmale, mici, bere, cârnați, plăcinte și cozonac... Ba pe la colțuri, cu fereală, s-a împărțit în porții zgârcite și adevărul: suntem mulți, că așa-i la parastas! Spre final, din toată petrecerea câmpenească a liberal-democraților a rămas doar esențialul: multă apă de ploaie!