PDL pârăște USL la Comisia de la Veneția din invidie
Dacă tot n-au fost capabili să contribuie cu vreo propunere constructivă la procesul de modificare a Constituției, PDL a încercat ca măcar în privința sesizării Comisiei de la Veneția să ia fața USL. Numai că s-au acoperit de ridicol, în condițiile în care solicită Comisiei să se pronunțe pe un proiect care nici măcar nu este încă definitivat.
Așadar, înarmați cu mânie proletară, PDL-iștii au amenințat că vor pârî majoritatea USL-istă la Comisia de la Veneția pentru că, vezi Doamne, amendamentele votate ar încălca referendumul din 2009 și ar transforma Parlamentul într-un fel de Adunare Națională, care cenzurează dreptul poporului de a convoca un referendum.
Fix aceelași PDL care se pretinde astăzi a fi un fel de campion al poporului, n-a făcut nimic atât timp cât a avut majoritate în Parlament pentru a modifica Legea Fundamentală în sensul referendumului din 2009. Și a stat cu mâinile în sân, ani de-a rândul, privind cum Parlamentul a fost transformat de facto într-o Mare Adunare Națională, care n-avea alt rol decât să îndeplinească voința Mareului Conducător de la Controceni.
Tocmai pentru că PDL a dormit în front atâția ani, sarcina modificării Constituției și a reașezării Parlamentului la locul care i se cuvine a revenit USL. Uniunea și-a asumat această misiune știind că se înhamă la un proces extrem de dificil și de delicat, esențial pentru modernizarea statului român și consolidarea democrației românești. Tocmai de aceea, USL a vorbit în repetate rânduri, în mod public, despre necesitatea ca textul proiectului de modificare să fie supus analizei Comisiei de la Veneția.
Așadar ideea democrat-liberalilor de a solicita punctul de vedere al Comisiei nu este nici măcar originală. De altminteri nici în privința pseudo-motivelor invocate nu au avut mai multă inspirație, dovadă că în capul listei se găsește un argument deja invocat de Traian Băsescu. Numai că, acuzând majoritatea USL că încălcă suveranitatea poporului exprimată prin referendumul din 2009, PDL se arată în realitate pe sine cu degetul.
În orice caz, demersul PDL poate fi acuzat de orice, numai de intenția de a apăra respectarea voinței poporului nu. Nici pomeneală de așa ceva. Invocarea acestei voințe este și în acest caz doar un simplu instrument, un pretext cinic, de care PDL încearcă să se servească.
De altminteri, pentru PDL nu a contat niciodată altceva decât propriul interes. Știau foarte bine că nu ar mai avea nicio șansă să intre în Parlament pe legea Ponta-Antonescu și au contestat-o la CCR. Și la fel fac și în cazul de față, ducându-se cu jalba în fața Comisiei de la Veneția, măcar de ar “muri și capra vecinului”.
Pentru că, după ce că n-au fost în stare să dea României Constituția de care avea nevoie, sau să contribuie în vreun fel la eforturile de modificare ale actualului text constituțional, PDL nici nu vrea să îi lase pe alții să ducă acest proces la bun sfârșit. Mai bine îl îngroapă decât să îi lase pe alții să culeagă laurii pe care îi merită.