PDL – singur până la capăt

Numele candidatului la prezidenţiale reprezintă o enigma acelor de la PDL. Încă de la începutul acestui an am tot auzit declaraţii din partea liderilor democrat-liberali că peste o lună vor desemna candidatul. Aşa au trecut zece luni până acum, însă niciun nume nu a fost dat publicităţii.

Recent, Vasile Blaga a făcut un nou anunţ cu privire la prezidenţiabilul PDL. Astfel, până la mijlocul lunii decembrie, PDL va anunţa cu ce candidat vine la prezidenţiale.

Problema PDL este una singură, aceea că nu are oameni capabili pentru a candida la o asemenea funcţie. Pe lângă competenţă, celor din PDL le lipseşte şi carisma. Ei au fost mult prea mult timp aroganţi cu oamenii, iar cetăţenii reacţionează acum la orice declaraţie publică a lor cu indiferenţă.

Totodată, şefii PDL se încăpăţânează să meargă pe principiul „prin noi înşine”. Au exclus până în acest moment orice colaborare cu alte partide de dreapta pe care, surprinzător, anul trecut declarau că vor să le coaguleze în jurul lor. Planul lui Blaga este unul mai mult sinugicaș pentru partid. La ora actuală PDL este un partid aflat în degringoladă, care nu pare să se
regăsească.

Miza lui Vasile Blaga şi a şefilor pedelişti este una mai degrabă prostească, decât eroică. Ei vor să demonstreze că PDL este mai puternic decât Partidul Mişcarea Populară al lui Traian Băsescu şi adunătura reprezentată de Forţa Civică şi PNŢCD-ul lui Pavelescu. Ceea ce vor cei de la PDL este doar o tresărire de orgoliu, după ce Băsescu le-a spus „Vă pup! Pa, pa!” şi i-a lăsat cu ochii în soare, orientându-se către „proscrişii” din PDL în frunte cu Papahagi, Baconschi, Lăzăroiu şi alţii.

Prima bătălie a acestor „firimituri” ale dreptei româneşti va fi la europarlamentare, acolo unde îşi vor putea arăta muşchii. După europarlamentare am putea asista la un scenariu dublu. Primul ar fi acela că PDL ia mai multe voturi decât toate celelalte formațiuni. Atunci, Blaga ar putea ieşi în faţă şi să adune în jurul său formaţiunile de dreapta, iar în cazul Mişcării Populare, să readucă în partid dezertorii.

Al doilea scenariu este unul sumbru pentru PDL. Dacă pedeliştii nu vor reuşi un scor decent, care să depăşească celelalte formaţiuni care se proclamă a fi de dreapta, atunci Blaga şi trupa lui de şoc vor fi forţaţi să elibereze conducerea partidului.

Blaga va juca aproape totul pe cartea europarlamentarelor. De aici şi graba cu care s-a făcut un hibrid de guvern din umbră, care ar trebui să facă un fel de campanie împotriva USL şi în acelaşi timp de creştere a capitalului electoral al PDL.

Dacă îi ies lui Blaga toate planurile, atunci ar putea să fie un arbitru în cursa pentru prezidenţiale, fiind interesat probabil de o negociere între cele două tururi. Preşedintele PDL mizează totul pe „cartea atacului”. Renegat de Băsescu, rămas fără locul din Parlament şi contestat de o bună parte a pedeliştilor, şansa lui e ca partidul să demonstreze că poate avea rezultate de unul singur, fără ajutor din exterior.