PDL – un partid al criteriilor de orice fel

Declaratiile recente ale liderului europarlamentarilor PDL, Theodor Stolojan, par să întărească ideea că acest partid reuşeşte să întreprindă orice altceva decât o activitate de partid politc. PDL, în continuă reformare din cel puţin 2011 încoace vrea să se reformeze, dar nu prea reuşeşte. A încercat cu un nou lider (MRU), dar nu i-a ieşit. A încercat cu regruparea în jurul ideologiei de dreapta, nu i-a ieşit. Acum pare că revine la o veche meteahnă: criteriile. Într-o abordare tragicomică, putem afirma că acest partid evoluează totuşi într-un fel original, căpătând o identitate aparte: devine tot mai puţin un partid în sensul clasic (cu funcţii de structurare a votului, de integrare şi mobilizare a publicului, de recrutare a liderilor etc - pentru a enumera doar o parte a funcţiilor partidelor politice), dar tot mai mult un partid al criteriilor. După ce ani la rând, criteriile de integritate ale Monicăi Macovei au făcut carieră la nivelul PDL, acum Theodor Stolojan vine cu un nou set de criterii, ce înlocuiesc integritatea cu banii.

PDL a ajuns într-un stadiu atât de avansat de dezorientare, lipsă de coerenţă şi strategie, încât a ajuns să aibă ca principală preocupare cotizaţiile plătite de membrii de partid. Şi nu pe cele ale membrilor candidaţi la funcţii de partid sau elective naţionale, ci pe cele ale candidaţilor la europarlamentare, care se pare că sunt mai consistente (potrivit Statutului, cotizaţiile se calculează în funcţie de venituri).

Este adevărat că finanţarea unui partid politic nu este deloc un element de ignorat şi de lipsit de importanţă pentru un partid politic. Dimpotrivă, de finanţarea şi resursele de care dispune un partid depinde în mare măsură şi succesul acelui partid. De asemenea, nici miza alegerilor europarlamentare nu este lipsită de importanţă. Însă, discuţiile despre finanţarea partidelor se poartă în spatele uşilor închise, nedevenind un subiect de dezbatere publică decât atunci când un  partid are probleme importante.

Aşadar, liderul europarlamentarilor PDL a făcut public recent un set de criterii care par să fie o involuţie în încercarea continuă şi zadarnică a PDL de a se reforma. Pe lângă experienţa profesională relevantă şi activitatea în cadrul partidului, Stolojan a mai adus în discuţie un criteriu: al plăţii cotizaţiilor la zi. Aşa utopice şi de formă cum erau criteriile de integritate ale Monicăi Macovei, au avut importanţa lor în imaginea PDL. Faţă de alte partide, care nu îşi propun nici măcar discursiv să fixeze criterii de orice fel în selectarea membrilor, PDL părea că are, chiar dacă doar prin vocea Monicăi Macovei şi chiar dacă doar discursiv, această preocupare.

Or, de la criteriile de integritate, care se concentrau pe lipsa oricăror suspiciuni penale sau de incompatibilitate, la criteriile privind plata cotizaţiilor lunare de partid, pare sa fie o „evoluţie” destul de mare. Noua abordare a „partidului criteriilor” este, fără nicio premeditare, una pragmatică. După cum o spune chiar T. Stolojan, un partid nu trăieşte numai cu idei frumoase, ci trăieşte cu plătitul telefoanelor, chirii… etc.

Importanţa declaraţiilor lui Theodor Stolojan privind noile criterii nu trebuie supralicitată. Însă aceste declaraţii au totuşi o semnificaţie în discuţia mai generală despre PDL şi încercarea sa continuă şi zadarnică de a se reforma: PDL nu reuşeşte să îşi găsească niciun fel de identitate; nu reuşeşte, la deja multe luni de la eşecul din alegeri să facă opoziţie; nu reuşeşte să se regrupeze în jurul noului lider. Dar reuşeşte un lucru: să îşi întărească un tip de identitate extrem de original: acela de partid al criteriilor. Este cineva curios să afle dacă este o strategie câştigătoare?!