Pe cine apără ONG-urile în România?

În contextul dezbaterii legate de modificările la Codul Penal decise marţi de Camera Deputaţilor, din ce în ce mai multe voci încearcă să se facă auzite în spaţiul public românesc. Dincolo de atacurile furibunde ale preşedintelui Traian Băsescu, preluate rapid de partidele de opoziţie dezorganizate, miercuri şi-au făcut apariţia în scenă mai multe ONG-uri care au adresat o scrisoare deschisă Comisiei Europene despre situaţia din România.

Pentru a înţelege cât de tendenţios este demersul demarat la iniţiativa Institutului pentru Politici Publice, merită să cităm pe larg primul paragraf al scrisorii adresată conducerii UE: "Vă adresăm această scrisoare pentru a vă informa că puciul împotriva statului de drept din România, început în vara anului 2012, continuă în plină forţă. Marţi, 10 decembrie, Parlamentul a acordat o derogare deplină de la răspunderea penală parlamentarilor implicaţi în activităţi de corupţie, şi a decriminalizat conflictul de interese. Prin aceste amendamente, impunitatea completă a politicienilor influenţi revine în România, aducându-ne înapoi la începutul anilor 90 şi invalidând munca DNA, ANI şi a judecătorilor curajoşi". Este lesne de observat modul în care încă din incipitul declaraţiei, autorii au preluat mesajul de bază al discursului prezidenţial, acela că votul de marţi din Parlament reprezintă doar o continuare a suspendării lui Traian Băsescu, USL-ul dorind astfel acapararea întregi puteri din România.

Dincolo de aceste considerente, organizatorii demersului le propun oficialilor de la Bruxelles nici mai mult nici mai puțin decât instituirea "de urgenţă" a unui mecanism excepţional de reevaluare a respectării de către România a criteriilor de la Copenhaga, legate de funcţionarea statului de drept. Acest mecanism ar trebui să conţină şi o serie de penalităţi credibile în cazul neîndeplinirii obligaţiilor. Printre opţiuni, arată semnatarii scrisorii, există şi suspendarea dreptului de vot în Consiliu şi/sau accesul la fondurile europene.

Ambele variante ar fi deopotrivă detrimentale pentru România. Să luăm doar exemplul fondurilor europenene. Fără acestea, țara noastră s-ar trezi pur și simplu într-un colaps financiar, în contextul în care  banii europeni sunt esențiali pentru acoperirea nevoilor de investiții din cele mai variate domenii.

Noua formă de control propusă de ONG-uri ar trebui să funcţioneze în paralel cu Mecanismului de Verificare şi Cooperare, pe care anumite ţări ca Olanda sau Marea Britanie deja îl folosesc împotriva ţării noastre din considerente politice şi economice. Dacă acest mecanism suplimentar de reevaluare ar fi instituit, liderii politici vestici care nu doresc ca ţara noastră să intre în spaţiul Schengen ar căpăta un nou instrument pe care să-l utilizeze împotriva României, sugerat chiar din interiorul societăţii noastre. În contextul Consiliului JAI de săptămâna trecută şi al Raportului MCV din luna ianuarie, o astfel de propunere este în cel mai bun caz dovada unei gândiri iresponsabile. În cel mai rău caz este vorba despre un gest premeditat, prin care se doreşte acreditarea ideii că o parte importantă a societăţii civile româneşti este împotriva actualei puteri, dar şi decredibilizarea  României în ochii partenerilor europeni.

Propunerile membrilor ONG-urile care au semnat scrisoarea de protest adresată Comisiei Europene sunt îndreptate clar împotriva intereselor externe ale României. Desigur, un astfel de demers nu este decât în avantajul lui Traian Băsescu şi al apropiaţilor acestuia, în corul susţinătorilor preşedintelui intrând din ce în ce instituţii presupus independente.