Pensionarii polonezi, în pragul dezastrului. România învaţă din greşelile ungurilor şi polonezilor

După Ungaria, acum Polonia ia o decizie extrem de dură pentru viitorul industriei de pensii private care a ajuns în prezent la active de 64 miliarde de euro, scopul fiind reducerea datoriei publice şi a deficitului fiscal.

Astfel, Guvernul polonez condus de Donald Tusk a prezentat trei opţiuni alternative pentru reformarea sistemului de pensii: prima opţiune constă în anularea deţinerilor de non-equity din portofoliul fondurilor de pensii; a doua opţiune presupune ca participanţii la fondurile de pensii private să primeasca dreptul de a decide dacă vor mai dori să rămână în sistemul privat sau vor dori să fie transferaţi în sistemul de stat; a treia opţiune este ca cei care vor să rămână în fondurile private să fie obligaţi să plătească o contribuţie suplimentară de 2% din salariu.

În 2010, Parlamentul ungar a adoptat proiectul de lege privind naţionalizarea activelor fondurilor de pensii private, autorităţile
de la Budapesta încercând astfel să reducă deficitul bugetar, decizie extrem de controversată care a generat critici severe din zona opiniei publice şi mai ales din partea companiilor care activează pe această piaţă.

Semnalele venite din zona statelor central europene trebuie tratate cu maximă responsabilitate de către România. Chiar dacă pilonul al doilea de pensii private care a fost instituit în România începând cu anul 2007 este relativ tânăr, este estimat ca până la finele anului 2013, valoarea activelor fondurilor de pensii private va ajunge la aproximativ 3 miliarde de euro. Prin urmare, asistăm la un ritm de creştere important, iar România trebuie să înveţe din greşelile Ungariei şi Poloniei pentru a nu le repeta.

De remarcat că România a trecut recent printr-un proces de reformare a autorităţilor care aveau ca obiect supravegherea şi reglementarea în zona pensiilor private, a asigurărilor şi a valorilor mobiliare. Astfel, nou înfiinţata Autoritate de Supraveghere Financiară (ASF) a înglobat Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) şi Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Este un demers prin care se asigură premisele unei reglementări eficace şi care ţine cont de protejarea drepturilor contribuabililor.

Fiindcă tipurile de intervenţionism aplicate de statul ungar şi de cel polonez odată ce fondurile private de pensii au ajuns la cote semnificative trebuie evitat de către România. Destinaţia banilor din pilonul doi de pensii este foarte clară, iar aceste fonduri nu trebuie deturnate către acoperirea unor deficite înregistrate în ale zone ale guvernării. În cele din urmă, este vorba despre maniera în care statul înţelege să îşi protejeze cetăţenii care fie au ieşit la pensie, fie urmează să se retragă din câmpul muncii. Or, a contribui la un fond de pensii pentru ca apoi banii acumulaţi din pensiile private să primească o altă destinaţie erodează credibilitatea cetăţenilor în instituţiile statului, cu consecinţe grave pe termen mediu şi lung.