Pentru Chiru și Pralong, dacă nu moare, nu se pune

Premierul Victor Ponta face un gest concret și îi pune pe mulți critici ai săi în fața faptului împlinit. Nu discutăm aici justețea unei cauze sau a alteia, dar nu putem să nu remarcăm că, oamenii aceia amărâți au ajuns să facă din disperare și neputință un gest extrem. Ei nu sunt nici tineri, nu mai sunt nici frumoși de ceva vreme și abia dacă s-au adunat cu totul vreo 300 de suflete.

Pe ei nu îi arată televiziunile, că nu sunt hippsteri frumoși colorați și cu aura aceea europeană. Ba nu, mint, îi arată, dacă mor. Așa că 22 dintre ei, cei mai curajoși și disperați totodată, s-au blocat în subteran, așteptând să moară, să ajungă și ei la știri. La suprafață, ortacii și familiile lor s-au adunat zi de zi, la gura minei, în semn de solidaritate. Este de înțeles de ce nu mai au oamenii aceștia căutare pe la jurnalele de știri.

Când te uiți la ei, parcă te uiți în urmă, la secolul 20 sau poate chiar mai în urmă. Fețe întunecate de griji și de nevoi. Sărăcie cât cuprinde. Și, pe nepusă masă, chiar șeful celui mai mare partid de stânga din România, coboară să vorbească cu ei. Afară nu ar face valuri, o astfel de știre. În fond, cine să se îngrijească de muncitorul care se spetește o viață, dacă nu partidele de stânga.

Aici însă, în țara lui papură vodă, a bericilor atacate la Ungheni, din picajul elicopterului prezidențial și a băilor de mulțime minuțios pregătite, un gest normal iese din tipar și are darul de a scoate din sărite protipendada partidelor ciufulite electoral, cărora le strică siesta. Cât timp familii înlăcrimate își îmbrățișează ortacul, ieșit cum, necum la suprafață, într-o emisiune se agită două vulpi, supărate și nemulțumite că strugurii sunt acri.

Liberal-democratul Gigi Chiru si Sandra Marilyn Andreea Budiș Pralong au strâmbat din nas, în direct și la o oră de vârf, pe motiv că ce s-a intamplat la Roșia Montană a fost teatru. Nici măcar nu sunt singurii, alți simpatizanți ai PDL și ai lui Traian Băsescu au afirmat același lucru. Pasămite dacă își mai permitea președintele un asemenea gest, ar fi fost aplaudat la scenă deschisă și comentat ca un gest epocal.

Dar cum Traian Băsescu nu-și mai permite - s-a văzut la Țebea cum își ia mai nou chifle în cap de la cetățenii care s-au săturat să mai fie inoportunați de vizitele golite de sens și de conținut ale domniei sale  gestul nu e bun și nu se pune. Se simte mai mult decât cinism în dialogul onctuos în care Gigi Chira și madam Cu-prenume-lung Pralong își ridică unul altuia mingea la fileu.

Este dispreț și chiar ceva mai mult. De ce să ne agităm, se citește printre rânduri. În fond nu a murit nimeni. Încă...