Pericolul intelectualilor extremişti

Simţind mirosul de sânge prospăt, oameni precum Monica Macovei au ieşit la înaintare, folosindu-se de trimiterea la închisoare a fostului prim-ministru social-democrat pentru a demostra cât de rea ar fi actuala putere.

Una din cele mai vehemente voci care a început să se manifeste în spaţiul public este cea a lui Dragoş Paul Aligică, care într-o postare de pe Facebook de luni îndemna, mai mult sau mai puţin pe faţă, la o insurecţie îndreptată împotriva actualei puteri. Astfel, românii de bine care doresc un viitor pentru ţara lor ar trebui să se ridice împotriva clanurilor de voiculeşti şi năstaşi care reprezintă, în viziunea lui Aligică “o întreagă pătură socială coruptă şi parazitară care împreuna cu complicii ei mediatici şi intelectuali distruge cancerigen statul de drept, economia de piaţă şi destinul european al României”. Desigur, un asemenea sistem nu poate fi curăţat decât de o resetare a relaţiilor de putere din România, resetare care nu se poate realiza decât în urma unor mişcări de masă cu caracter violent.

Dragoş Aligică, călit intelectual în mijlocul cercurilor neoconservatoare din SUA, mişcare de dreapta cu puternice accente polemice, mai are puţin şi cheamă pe faţă la o nouă revoluţie veritabilă, îndreptată de această dată împotriva actualei majorităţi din România. Nu că ar fi singurul exemplu de acest gen provenit din zona aşa-zişilor intelectuali de dreapta, care în ultimele zile s-au întrecut în declaraţii belicoase la adrea USL. De exemplu, eurodeputatul PDL Cristian Preda a declarat tot luni că „orice mașinațiune e bună pentru a-l da jos din jilț pe ipochimen”, referindu-se la premierul Ponta.

Mai îngrijorător este însă faptul că acest gen de oameni reprezintă repere ideologice pe care politicienii de dreapta îi ascultă, din moment ce ei argumentează idei atât de dragi celor din opoziţie. Din acest punct de vedere, pericolul principal este legat de faptul că aceşti intelectuali extremişti pot să destabilizeze competiţia politică din România, dincolo de regulile nescrise ale unei democraţii funcţionale. Dacă ei reprezintă un pericol pentru cineva, atunci ei reprezintă în primul rând un pericol nu pentru sistemul pe care aparent îl atacă, ci pentru funcţionarea întregii democraţii din ţara noastră.

Poate cea mai importantă moştenire pe care Traian Băsescu o va lăsă la terminarea mandatului este stilul conflictual care l-a caracterizat de-a lungul timpului pe liderul de la Cotroceni. Pentru actualul preşedinte, un competitor politic reprezintă un adversar ce trebuie anihilat prin orice mijloace, o ameninţare clară la propria putere. Din acest punct de vedere, poziţii precum cele ale lui Dragoş Paul Aligică sau ale lui Cristian Preda şi-au găsit, în regimul patronat de Traian Băsescu, spaţiul propice în care să se dezvolte.