„Pericolul maghiar” din capul politicienilor rămaşi fără idei

După evenimentele de la Târgu Mureş, tema relaţiilor interetnice din Transilvania a revenit în prim-planul dezbaterii publice din România, zilele acestea reprezentanţii opoziţiei încercând în fel şi chip să exploateze tema la maxim. În esenţă, situaţia este simplă, liderii Jobbik încercând să câştige mai multe voturi la europarlamentarele din Ungaria prin intermediul etnicilor maghiari din România care au dreptul de a vota şi în ţara vecină. Astfel, membrii acestui partid naţionalist din Ungaria au început să opereze şi în România, violenţele de la Târgu Mureş fiind o consecinţă a acestui mecanism.

La fel ca şi cei din Jobbik, opoziţia românească a văzut şi ea o oportunitate în exploatarea temei naţionaliste, în speranţa de a mai câştiga câteva voturi în raport cu actuala majoritate. Tonul a fost dat de însuşi preşedintele Traian Băsescu. „E timpul să punem capăt acţiunilor acestui partid (Jobbik –n.a.) pe teritoriul României, şi cer public Guvernului şi Parlamentului să se emită act normativ prin care prezenţa pe teritoriul României a membrilor şi liderilor acestui partid să fie interzisă”, a afirmat marți președintele Băsescu.

Apoi, tema a fost preluată şi de alţi membri ai opoziţiei, primul care a recţionat şi care a preluat mesajul prezidenţial aproape cuvânt cu cuvânt fiind Emil Boc. Cât despre cei de la PMP, aceştia urlau deja de o săptămână despre presupusul proiect prin care steagurile secuieşti urmau să fie arborate în instituţiile publice din zonele în care aceştia sunt majoritari.

Cu toate acestea, opinia cea mai riscantă a venit joi din partea PDL, Adriana Săftoiu, purtătorul de cuvânt al democrat-liberalilor, declarând inclusiv că UDMR-ul ar trebui să fie interzis, deoarece Uniunea nu ar respecta, prin programul său politic, Constituţia României. Şi totuşi, având în vedere că PDL-ul a guvernat alături de UDMR apare întrebarea legitimă legată de motivele pentru care democrat-liberalii au luat o asemenea poziţie. Explicaţia cea mai simplă poate fi legată de evoluţia în sondaje a PDL, mai ales în raport cu PMP. Aşa cum reiese din cel mai recent sondaj Inscop legat de intenţia de vot pentru europarlamentare, între lunile februarie şi martie, Mişcarea Populară a crescut cu un procent asemănător celui cu care a scăzut PDL-ul. Cu alte cuvinte, vorbim despre o migraţie a electoratului pe care acum democrat-liberalii încercă să o compenseze, licitând cartea naţionalistă. Cu toate acestea, doamna Săftoiu a trecut peste o limită extrem de periculoasă, din moment ce UDMR-ul încercă mai degrabă să promoveze o politică moderată în ceea ce priveşte relaţiile dintre români şi unguri. O interzicere a Uniunii ar arunca efectiv în aer situaţia din Harghita şi Covasna, din moment ce chiar şi maghiarii cu opinii moderate s-ar simţi ameninţaţi de o astfel de decizie.

Deşi în esenţă opiniile legate de acţiuni ale statului român împotriva mesajului celor de la Jobbik sunt corecte, trebuie făcute anumite precizări de nuanţă, în lipsa cărora discursul opoziţie din România a luat deja accente grave. În ţara noastră, Jobbik nu este înregistrat oficial, activiştii acestui partid venind în calitate de persoane fizice şi făcând campanie electorală pentru alegerile din Ungaria. Din acest punct de vedere, retorica opoziţiei în legătură cu interzicerea Jobbik în ţara nostră şi extinderea ei şi în direcţia UDMR reprezintă o încercare grosieră de a exploata o temă naţionalistă.

Relaţia dintre românii şi ungurii din Transilvania reprezintă o discuţie extrem de complexă, extremişti existând de ambele părţi. În schimb, declaraţii simpliste, dar vehemente ca ton făcute de politicienii de opoziţie de la Bucureşti pot avea acelaşi efect cu prezenţa agitatorilor Jobbik, destabilizând situaţia şi putând duce inclusiv la violenţe cu caracter etnic.