Piața a înghețat de frig

Susținătorii acestor teorii pun semnul de egalitate între manifestațiile de acum și cele din iarna anului 2012, considerând că ele sunt un semn că românii, și mai ales tinerii, încep să iasă din amorțire și să își regăsească interesul față de viața politică.

Mi-aș dori să fie așa. O democrație în care cetățeanul nu participă la treburile cetății are fundamente slabe și riscă să se prăbușească în orice clipă asemenea unui castel din cărți de joc.

Din păcate însă, dacă în privința protestelor de anul trecut avem destule motive să considerăm că teoria la care făceam referire mai sus este adevărată, lucrurile stau exact pe dos în legătură cu protestele de anul acesta privind Roșia Montană. Manifestațiile de anul trecut au reprezentat o răbufnire de disperare, un vârf al unui aisberg de nemulțumire cu dimensiuni uriașe, după cum s-a putut vedea din rezultatul confruntărilor electorale de anul trecut.

Ceea ce s-a întâmplat anul acesta în Piața Universității este însă complet diferit. Nu mai avem de-a face cu expresia unei opinii majoritare, ci cu aceea a unei minorități. Românii sunt în majoritatea lor pentru exploatarea de la Roșia Montană, iar nu împotrivă.

Mai mult, din această minoritate care protestează, foarte puțini sunt ecologiști autentici, care se opun din convingere respectivului proiect minier. Din nefericire, cei mai mulți dintre aceia care au manifestat zilele trecute sunt mai degrabă protestatari de ocazie, ieșiți în piață din motive diverse, care de care mai fără legătură cu Roșia Montană sau dorința de a proteja mediul.

Cea mai bună dovadă în acest sens este faptul că, la primul semn de vreme rece, protestele au încetat brusc. Cum a scăzut temperatura, cu câteva grade, cum au dispărut și manifestanții din Piața Universității, iar din miile care manifestau zilele trecute nu au mai rămas decât vreo doi zgribuliți.

Atunci când crezi cu adevărat în ceva, nimic nu te poate face să îți abandonezi protestul, după cum au arătat-o manifestanții din iarna lui 2012, care au înfruntat cu stoicism viscolul și zăpada zile la rând. De unde se vede că marea masă a celor care au protestat împotriva Roșiei Montane a venit în piață la distracție, sau din spirit de solidaritate cu prietenii de pe Facebook, iar nu dintr-o convingere profundă și personală. Cât despre cei care au încercat să se așeze în fruntea acestei mase, fiind animați de interesele politice, de convingerile extremiste sau de alte agende personale, aceștia au înghețat și ei împreună cu piața.