Piața și-a pierdut suflul

Născute acum aproximativ trei săptămâni, protestele împotriva proiectului minier din Apuseni au avut pentru o bună perioadă o evoluție constant ascendentă din punctul de vedere al numărului de participanți. Iar această evoluție a fost însoțită și de un interes tot mai sporit al mass-media. Ceea ce s-a întâmplat însă la finalul săptămânii trecute pare să sugereze că protestul anti-Roșia Montană a început să intre în declin și, foarte curând, ar putea chiar să ajungă în moarte clinică.

Mai întâi trebuie remarcat că scăderea temperaturii ambientale a cam înghețat Piața unde, în timpul săptămânii, s-au adunat din ce în ce mai puțini manifestanți. După marșul de acum două weekend-uri la care au fost prezenți zece mii de oameni, pe parcursul săptămânii trecute, care a adus cu sine o răcire accentuată a vremii, în Piața Universității au continuat protestele tot mai puțini manifestanți.

Scăderea interesului pentru protestele anti-Roșia Montană și-a făcut simțit însă cel mai puternic efectul la sfârșitul acestei săptămâni, cifrele privind participarea fiind mult inferioare față de cele de la marșul precedent. Aici este nevoie însă de o precizare.

Majoritatea surselor care au relatat despre marșul de la sfârșitul acestei săptămâni vorbesc acum, după ce manifestația s-a încheiat, despre 15.000 de participanți. Inițial însă, în timpul marșului, mare parte dintre aceste surse avansau cifre între 7.000 și 10.000 de oameni. Ulterior însă, toată mass-media și-a aliniat estimările la cele ale ale presei care este favorabilă manifestanților, iar numărul de participanți a crescut în mod artificial. Dincolo însă de asemenea încercări de manipulare a prezenței reale în Piață, realitatea este că, încet-încet, protestele își pierd suflul.

Cauzele au pe de o parte legătură cu tipologia manifestanților. Nucleul acestora este cu siguranță format din ecologiști convinși, însă ei reprezintă doar o mică minoritate din cei care au ieșit până acum în stradă.

În perioada de vârf a manifestațiilor, grosul protestatarilor din Piața Universității l-au reprezentat acei bucureșteni care au văzut în marșurile organizate de diversele ONG-uri o oportunitate de socializare. Pentru acești hipsteri mobilizați pe Facebook, Twitter și alte rețele de sociale, participarea la protestele anti-Roșia Montană a reprezentat o modă și un prilej de distracție.

Numai că, la fel ca în cazul oricărei alte mode, interesul pentru manifestații a început să scadă odată cu trecerea timpului. După ce s-a dus noutatea, iar participarea la astfel de proteste în aer liber a devenit o activitate tot mai neplăcută ca urmare a scăderii temperaturilor, hipsterii au început să se reorienteze către alte activități recreative.

Interesul tot mai scăzut al acestui tip de protestatari pentru manifestațiile anti-Roșia Montană s-a suprapus peste reticența crescândă a opiniei publice față de intențiile și mizele reale ale ONG-urilor care se opun proiectului de la Roșia Montană. Legăturile dintre aceste ONG-uri și miliardarul George Soros ori extinderea mesajelor extremiste au făcut ca tot mai mulți oameni de bună-credință să dea înapoi.

Față de momentul inițial al protestelor, în Piața au început să se facă auzite tot mai multe voci anti-sistem, fără nicio legătură cu proiectul minier de la Roșia Montană. Iar extremismul de factură leninist-troțkistă a acestor voci reprezintă un factor descurajant pentru protestatarii autentici.

Ca urmare, apelurilor la proteste au început să le răspundă tot mai puțini bucureșteni. Disperate însă să țină în viața Piața și să își justifice astfel existența în fața celor care le finanțează din umbră, ONG-urile au încercat să compenseze capacitatea tot mai scăzută de a mobiliza protestatari împotriva Roșiei Montane, prin cuplarea manifestațiilor cu alte proteste.

Decizia de a alătura mesajul anti-Roșia Montană de solicitări precum cele bicicliștilor care cer amenajarea de piste în Capitală, nu este însă de natură să facă vreun serviciu protestelor împotriva proiectului minier. Ba dimpotrivă, ele riscă să ducă și mai mult în derizoriu mesajul anti-Roșia Montană și să îl facă să se estompeze complet într-un fundal de revendicări pestrițe.

În plus, sarcina celor care vor să prelungească cu orice preț viața manifestațiilor împotriva proiectului din Apuseni este îngreunată și de evidenta scădere a interesului mass-media față de proteste. Pe măsură ce acestea au început să își piardă din noutate și să mobilizeze tot mai puțini participanți, media se reorientează către alte subiecte, mai ofertante.

Spre exemplu, dacă acum două săptămâni, subiectul Roșia Montană era prezent în toate talk-show-urile, protestele de la sfârșitul acestui week-end au fost abordate doar pasager de către televiziuni. Astfel, chiar dacă în emisiunile de știri de duminică seară au fost prezente relatări privind marșul organizat în București, tema a fost aproape complet ignorată în dezbateri, discuțiile axându-se în majoritatea lor asupra unor alte teme de pe agenda publică.

Or, interesul tot mai scăzut al mass-media față de proteste accentuează pierderea de suflu a Pieței. Fără media, ONG-iștilor le va fi din ce în ce mai greu să mobilizeze protestatari, iar manifestațiile anti-Roșia Montană se apropie, încet dar sigur, de sfârșit.