Plafonarea ordonată de Ponta zgândărește mușuroiul salariaților de lux

Premierul social-democrat a dat dovadă nu numai de consecvență politică, dar și de curaj prin adoptarea ordonanței de urgență care a limitat salariile directorilor din companiile de stat. La această limită, ce reprezintă un nivel de maxim şase ori salariul mediu brut în ramura respectivă, se adaugă și anunțul premierului referitor la impozitarea suplimentară a salariilor compensatorii ridicate acordate șefilor de autorități guvernamentale atunci când acestora li se retrage mandatul.

Dacă în privința salariilor, atât premierul, cât și ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, au dat asigurări că procesul de management privat nu va fi afectat, deoarece pe lângă remunerația fixă se va menține şi o remunerație variabilă, funcție de atingerea unor indicatori de performanță, în privința contractelor deja încheiate de directorii de la stat, premierul nu a mai putut decât să ridice din umeri: ”Ce s-a încheiat, s-a încheiat”. Orice inițiativă a statului în acest sens ar fi fatalmente vulnerabilă în justiție.

Trecând peste detaliile privitoare la cuantumul acestor drepturi salariale și de faptul că acestea au fost stabilite chiar de beneficiari, premierul dat dovadă de curaj, pentru că nu de o simplă rectificare sau normalizare financiară vorbim aici. Aceste câștiguri ce sfidează bunul-simț nu datează de azi, de ieri. Vorbim de un sistem care s-a cristalizat timp de ani de zile, cu grave conotații politice. Își poate imagina cineva că partidele aflate mereu în căutare de membri influenți și cu dare de mână, mai ales în provincie, au putut ignora aceste personaje plătite regește? Dacă admitem existența unor baroni locali, apoi acești salariați de lux sunt conții, viconții și marchizii unui regim politic perdant. Ei constituie însăși structura intimă a sferelor de influență politică, la nivel național, în sensul în care guvernele Boc 1 și 2 au fost pe termen lung beneficiarele și totodată perpetuatoarele unui sistem descris cel mai bine prin sintagma folosită în cearta recentă dintre Mihai Neamțu și Sebastian Lăzăroiu: ”etatism de dreapta” elaborat din ”limuzine prezidenţiale”.

Victor Ponta pare a fi, din acest punct de vedere, forța egală și de semn contrar care trebuie să reechilibreze sistemul.