PMP îşi dă arama pe faţă

“Avem şansa de a intra în turul al doilea al prezidenţialelor din 2014, dacă vom fi capabili să mergem cu un singur candidat suţinut de toţi. Sunt convins că dreapta se va uni în jurul unor principii, iar liderul ei va fi Traian Băsescu, pentru că este singurul lider recunoscut de toţi cei care au vederi de dreapta şi singurul care poate uni formaţiunile din această zonă”.

Această declaraţie a lui Eugen Tomac este de natură să clarifice o dată pentru totdeauna unde se găseşte Partidul Mişcarea Populară, adică adânc în buzunarul preşedintelui tuturor românilor, rămas de câteva luni fără un partid mare care să-l susţină.

Declaraţia lui Tomac este o recunoaştere sinceră a ceea ce amândoi au refuzat să admită de mai multe luni,  anume că Traian Băsescu este în acelaşi timp bunicul, naşul, unchiul, mama şi tatăl micuţilor populari.

Dacă asta nu era suficient, atunci merită să adăugăm că în interviul din care am citat, liderul interimar al PMP mai face alte câteva precizări interesante: nu comunică cu liderii actuali ai PDL, dar vorbeşte cu Mihai Răzvan-Ungureanu, alături de care speră să facă o alianţă în vederea prezidenţialelor din 2014. Doar vor şi ei să scoată împreună peste 10%. Desigur, viitoarea alianţă va fi şi ea năşită de Băsescu.

Disocierea de PDL este şi ea logică, dar ceea ce mi se pare bizar este că domul Tomac doreşte unirea dreptei în jurul partidului de buzunar al domniei sale, în condiţiile în care PDL-ul, aşa lovit şi decredibilizat cum este acum, rămâne totuși cel mai mare partid de opoziţie. Dar, dacă admitem relaţia specială a lui Tomac cu preşedintele, atunci este evident de ce popularii nu vor participa niciodată la vreun guvern din umbră pedelist.

Ceea ce Tomac face în ultimă instanţă este să recunoască un fapt pe care îl ştiam deja de mult. PMP-ul nu reprezintă o renaştere a dreptei româneşti, ci o marionetă menită să-i servească lui Traian Băsescu. Să mai precizăm şi că şeful statului a declarat recent că va ieşi din politică doar cu picioarele înainte, spulberând astfel ultimele speranţe că vom avea o dezbatere publică civilizată după încheierea mandatului său la Cotroceni.

Cât despre PMP, acesta nu are nimic, nici viitor, nici perspective şi nici lideri în afară de cei stabiliţi de naşu’ mare.

Traian Băsescu este văzut de Tomac ca singurul politician român cu principii adevărate de dreapta. Aici este o greşeală gravă de gândire. Ca să fie de dreapta, Traian Băsescu trebuie să fie în primul rând capabil să aibă principii, lucru de care mă îndoiesc.

Jucătorul de la Cotroceni şi-a schimbat în repetate rânduri opiniile, şi-a părăsit de mai multe ori aliaţii. Mai mult ca sigur, atunci când va fi nevoie, Băsescu se va descotorosi şi de Tomac, Ungureanu şi ai lor.

Singurul lucru care mă miră este cum speră cei din PMP să realizeze alături de Băsescu. Pentru orice om cu o doză infimă de logică este evident că, orice alianţă făcută sub oblăduirea încă-preşedintelui Băsescu, nu are nicio şansă de succes. Şeful statului nu mai poate oferi nimic din punct de vedere politic şi oricum nu mai poate candida. Dar, în schimb, el mai speră să fie din nou maestrul combinaţiilor generatoare de scandaluri.