PNL vrea să arate că are forță, dar arată că este ridicol
Mare agitație în tabăra liberalilor la sfârșitul săptămânii acesteia. Într-o încercare aproape disperată de a-și consolida profiulul de partid de opoziție și de a demonstra că va avea un cuvânt greu de spus în mișcările de reașezare a scenei politice post-25 mai, PNL și-a lansat programul economic, a oficializat tandemul Antonescu/președinte – Iohannis/premier și a anunțat cu surle și trâmbițe că fuzionează prin absorbție cu Partidul Popular.
Ajunși în acest punct, se cuvine, pentru corecta informare a cititorilor, să facem o paranteză și să vedem ce este cu Partidul Popular. Formațiunea s-a înființat în 2004 și este condusă în prezent de Costel Caraș, preşedintele Sindicatului Crescătorilor de Taurine. În timpul scandalului laptelui contaminat cu aflatoxină din 2013, Caraș s-a făcut remarcat vărsând mii de litri de lapte pe un câmp, în semn de protest faţă de modul în care Guvernul a gestionat acest subiect. Cât privește formațiunea pe care o conduce, chiar dacă în conferința de presă de vineri organizată împreună cu Crin Antonescu, Costel Caraș pomenea despre faptul că Partidul Popular ar avea un potențial de peste un milion de voturi, rezultatele de la urne sunt la ani lumină de asemenea performanțe. Este suficient să menționăm în acest sens faptul că Partidul Popular a obţinut la alegerile parlamentare din 2012 doar aproximativ 20.000 de voturi, adică sensibil mai puțin decât cei 30-40.000 de membrii, câți susține Costel Caraș că sunt înregistrați în formațiunea sa.
În aceste condiții, prin fuziunea cu Partidul Popular, PNL-ul lui Crin Antonescu face mai degrabă un pas către ridicolul absolut, decât către conturarea unui pol politic serios, capabil să exercite o puternică forță de atracție pentru coalizarea forțelor de dreapta. Absorbția unei formațiuni cvasi-necunoscute și cu un sprijin electoral practic inexistent este departe de a putea fi considerată în mod serios "un prim pas de regrupare a forțelor de dreapta", după cum a încercat să susțină președintele liberal în conferința de presă la care făceam referire mai sus.
Poate doar faptul că absorb un partid care are în titulatură denumirea ”popular” să le servească la ceva liberalilor, în contextul în care există zvonuri serioase că PNL-ul face eforturi substanțiale în ultima perioadă de a-și negocia trecerea în tabăra popularilor europeni. Este însă greu de crezut că PPE-ul se va lăsa impresionat prea tare de mișcarea liberalilor.
În concluzie, fuziunea PNL cu Partidul Popular nu are practic nicio însemnătate, nici din punct de vedere politic, nici organizațional și nici electoral. Această fuziune arată mai degrabă că incoerența strategică impusă de Crin Antonescu a făcut ca formațiunea pe care o conduce să mai fie atractivă doar pentru partide și lideri politici de mâna a treia, cărora președintele liberal le oferă cu generozitate un loc în conducerea centrală, în detrimentul acelor politicieni cu experiență, care ar putea cu adevărat să își aducă un aport serios la succesul electoral al PNL.