Ponta iși asumă susținerea pentru explorarea și exploatarea gazelor de șist

Primul-ministru dă astfel dovadă de curaj, sacrificându-și imaginea publică în favoarea unei decizii de pe urma căreia vom beneficia cu toții. Este interesant însă cum aceleași persoane care protestează împotriva gazelor de șist, susținând astfel, în mod indirect, dependența de gazele rusești, se plâng în același timp de faptul că prețul gazelor este în continuă creștere.

Avem soluția pentru rezolvarea acestei probleme în propria ogradă, însă ceea ce la americani funcționează și a relansat economia, la noi e periculos deoarece, ca să citez un argument folosit de anti-siști, „România are o densitate a populației mai mare”. Impactul exploatării gazelor de șist, dacă acesta este atât de grav precum propovăduiesc protestatarii, ar trebui să fie același indiferent de densitatea populației, or studiile actuale indică faptul că acesta se situează în standarde.

Românii s-au obișnuit să își planifice lucrurile de azi pe mâine, asta în ciuda folclorului tradițional, care a creat și un proverb „Omul gospodar își face vara sanie și iarna car”.

Tocmai acest lucru îl propune Victor Ponta. Chiar dacă și-a declarat susținerea pentru exploatarea gazelor de șist, deoarece acest lucru ar aduce un beneficiu enorm pentru România, asta nu înseamnă că gata, de mâine încep cei de la Chevron să ne fractureze hidraulic. Urmează o perioadă de explorare, de 5 ani, timp în care se va putea face o estimare clară a resurselor disponibile. De asemenea, în acești 5 ani de explorare, este foarte posibil ca tehnologia de exploatare să evolueze, iar fracturarea hidraulică să devină o practică a trecutului.

Ca să conturez mai bine ce ar putea însemna gazele de șist pentru țara noastră, Administrația americană pentru informație în domeniul energiei (EIA) a estimat rezervele românești la 1.444 miliarde de metri cubi, ceea ce ar asigura consumul intern pe o perioadă de 100 de ani! În Statele Unite exploatarea gazelor de șist a însemnat relansare economică și scăderea prețului gazelor cu 25%, SUA devenind dintr-un mare importator de gaze, exportator. În acest timp, în Uniunea Europeană, dependența de gaze rusești face ca prețul să fie în continuă creștere.

De reducerea prețului la gaze ar beneficia în primul rând industria. Un gaz ieftin ar însemna produse competitive pe piața internațională, iar România ar deveni o destinație extrem de atractivă pentru investitori. N-am mai vedea cazuri precum Mechel, care și-a închis o parte din combinate devenite nerentabile ca urmare a costurilor prea mari cu energia. Desigur, ceea ce scriu poate părea pentru unii o utopie, deoarece, știm cu toții „asta se întâplă la alții, nu la noi”. Dar de ce nu s-ar putea întâmpla și la noi? Iată, România are acum în fruntea guvernului o persoană dispusă să își asume „pe față” riscurile unei astfel de măsuri.

Nu îl putem acuza pe Victor Ponta de fel și fel de „afaceri dubioase”. Este tânăr, iar astfel de matrapazlâcuri ar însemna încheierea timpurie a carierei sale politice. De ce o persoană care are un viitor promițător în față și-ar risca o întreagă carieră? Aceste lucruri mă fac să cred ca primul-ministru știe în ce se bagă, a cântărit atent avantajele și dezavantajele unei astfel de măsuri, iar pe termen lung beneficiile pe care România le-ar putea obține nu pot fi ignorate.