Ponta - înțelept

Bugetul de stat pe anul 2014 este încă blocat în eterul lui Băsescu. Bătălia politică s-a dat cu cuţitele pe masă. În timp ce comisia Nana anchetează achiziţia dubioasă a unui teren moşieresc de către familia Băsescu, preşedintele României ţine bugetul în şah, ameninţând retrimiterea către consultarea parlamentară şi evident sesizarea la Curtea Constituţională, proceduri care pot împinge aplicarea legii bugetului până târziu în 2014.

Faptul că lucrurile au escaladat ţine în mare parte de orgoliul prezidenţial. Băsescu nu a dat vreodată un motiv sănătos şi bine argumentat pentru blocarea bugetului iar pentru sesizarea de neconstituţionalitate până şi PDL-ul lui Blaga a spus că nu sunt argumente. Devine clar faptul că Băsescu joacă la ambiţie şi se bazează pe intransigenţa adversarului său direct, Victor Ponta.

În toată presa a circulat ideea că Ponta face un pas înapoi cu amânarea accizarea motorinei, adică mărul discordiei între palate. De fapt cel care a făcut un pas înapoi a fost Băsescu, care şi-a clădit strategia pe aplicarea necondiţionată a accizei şi la motorină şi la benzină începând cu 1 ianuarie. Dacă analizăm atent situaţia, Victor Ponta nu avea de ce să aducă în discuţie acciza pentru că, aşa cum s-a demonstrat, nu se poate motiva o cerere de reexaminare parlamentară pe o lege, oricare ar fi aceasta, invocând modificări pe orice altă lege. Pe cale de consecinţă, Ponta a demonstrat încă o dată că deschiderea la dialog este o soluţie matură la o problemă creată de imaturitatea şi îngustimea viziunii politice a preşedintelui, chiar a unui preşedinte care nu mai are nimic de pierdut.

Politica este arta compromisului şi gestul lui Ponta trebuie privit ca un mare compromis pe care îl face pentru ca Guvernul să poate opera modificările de venituri pentru medici, profesori, bugetari şi pensionari. Soluţia este una pragmatică. Un calcul simplu ne arată faptul că blocarea bugetului costă bani, bani de care Guvernul are nevoie pentru investiţii pentru dezvoltarea infrastructurii şi pentru plata veniturilor din salarii, pensii şi prestaţii sociale. Asigurarea bunei funcţionări a statului este până la urmă atributul fundamental al Guvernului şi un atribut care depăşeşte ca importanţă şi relevanţă interesele politice.

Alternativa la mişcarea făcută de Guvernul Ponta ar fi fost una de un câştig electoral major pentru USL. Blocarea bugetului de către Preşedinţie putea fi calculată, zi de zi în bani pierduţi de români, atât prin devalorizarea leului şi creşterea inflaţiei cât şi prin creşterea ratei dobânzii de împrumut pe care România o plăteşte de fiecare dată când accesează credite externe. Responsabilul pentru toate aceste pierderi ar fi fost nimeni altul decât Băsescu. Până şi cei mai disponibili suporteri ai preşedintelui l-ar părăsi, şi nu puţini în favoarea USL-ului, după dezastrul economic lăsat în urma unei ambiţii politice foarte mici.

Decizia de a amâna aplicarea accizei afectează mult mai puţin bugetul în ordinea încasărilor decât neaplicarea acestuia. Inevitabil discuţia se învârte în jurul plăţii pensiilor şi salariilor. Până la urmă ce alegi, să zică lumea că cedezi în faţa lui Băsescu sau să le plăteşti pensionarilor pensii mai mari şi medicilor şi profesorilor salarii mai mari. Soluţia nu este atât de simplă cum am crede şi motivaţia o avem mai sus. Nemulţumirea profesorilor medicilor şi pensionarilor s-ar manifesta, în eventualitatea întârzierii creşterilor promise, nu numai împotriva preşedintelui ci şi împotriva Guvernului. Nemulţumirea ar putea fi atât de mare încât să atragă după sine o nouă suspendare a lui Băsescu, de această dată la presiunea populară, dar poate ceea ce nu observăm noi acum este că obiectivul preşedintelui este chiar suspendarea.

Prin poziţionarea reconciliantă a premierului, acesta a reuşit să mai câştige nişte timp şi preşedintele a reacţionat suficient de rapid, astfel încât să recunoască faptul că este nevoie de dialog şi-a deschis şi flexibilizat poziţia prezentată foarte ferm anterior. De ce este Băsescu mai nuanţat în declaraţii? Pentru că ştie că dacă s-ar fi pus din nou de-a curmezişul şi-ar fi pierdut până şi ultima redută de suporteri fideli. De ce a hotărât Ponta să ia o decizie înţeleaptă? Pentru că alternativele ar fi fost atât de sumbre pentru economia României încât cu sau fără Băsescu procesul inevitabil de erodare ar fi început.

Băsescu va continua să atace, pentru că în puţinul timp pe care îl mai are la dispoziţie la Cotroceni nu poate să facă ceva constructiv şi atunci personalitatea sa îl împinge către entropie. Cucul iese în fiecare zi la 18:30 este un eufemism. Cred că mai potrivit ar fi cucuveaua iese în fiecare zi la 18:00 ….. la Cotroceni, să cânte. Ultimul an ne-a dat impresia că totul ţine de anduranţa de care Ponta dă dovadă, poate şi de aici încrederea pe care publicul o are în el. Să rezişti zilnic înţepăturilor lui Antonescu şi invectivelor lui Băsescu nu este uşor deloc.