Portretul robot al protestatarului – nu ştiu de ce sunt aici
Protestele care au tot avut loc în Piaţa Universităţii au demonstrat că cei adunaţi acolo nu sunt nici informaţi cu privire la proiectul de exploatare Roşia Montană şi nici nu au o explicaţie valabilă de ce protestează.
Proiectul de lege cu privire la exploatarea minieră de la Roşia Montană a divizat România în două grupuri, cei pro-exploatare şi cei care sunt împotriva acesteia. La cea de-a doua categorie au aderat cetăţeni din categorii sociale şi profesionale diferite, care nu au multe puncte comune. Astfel, împotriva proiectului de la Roşia Montană sunt studenţi, oameni politici, reprezentanţi ai ONG-urilor, oameni cu o situaţie financiară medie sau bună.
Protestele care au tot avut loc în Piaţa Universităţii au demonstrat că cei adunaţi acolo nu sunt nici informaţi cu privire la proiectul de exploatare Roşia Montană şi nici nu au o explicaţie valabilă de ce protestează. În marea lor majoritate, protestatarii nu sunt altceva decât persoane care vor doar să iasă în stradă şi să se declare împotriva sistemului. De ce? Pentru că e cool, aşa cum rezultă din declaraţiile lor.
Încă de la începutul protestelor s-au ridicat semne de întrebare cu privire la motivaţia acestor persoane. În cele două săptămâni s-au putut extrage însă câteva explicaţii. Una dintre ele reiese chiar din bannerele afişate: sunt în stradă să înjure mass-media. Tot mai multe mesaje ale aşa-zişilor protestatari vizează presa, deoarece, în incapacitatea lor de a susține un mesaj coerent, presa i-a prezentat exact cum sunt ei: un grup de oameni care consideră că e cool să protestezi, fără a avea vreun scop.
Întrebați de reprezentanţi ai mass-media cu privire la scopul lor, protestatarii dau tot felul de răspunsuri, care de care mai „şocante”. Unii dintre ei sunt acolo pentru pacea în lume, alţii pentru protejarea naturii pe care Dumnezeu ne-a dat-o, iar alţii doar pentru că au ieşit nişte prieteni.
Posturile de televiziune şi ziariştii au conturat un profil apropiat de realitate. Protestatarul de la Universitate este o persoană care petrece ziua în Centrul Vechi cu prietenii, au acasă o condiţie materială bună sau foarte bună şi deţin tot felul de gadgeturi, care mai de care mai scumpe. Aşadar, cum poate o astfel de persoană să înţeleagă problema socială de la Roşia Montană? Cum poate cineva care are un trai decent să înţeleagă faptul că nişte persoane nu au bani pentru mâncare sau pentru a-şi trimite copiii la şcoală?
Protestele din Piaţa Universităţii nu se compară cu ceea ce a fost în iarna anului trecut şi nici cu cele din anii 1990. Anul trecut oameni au ieşit în stradă pentru că aveau probleme adevărate, pentru că nu puteau să mai suporte să fie batjocoriți de nişte guvernanţi care au arătat că nu le pasă de ei.
Aceste proteste care au loc aproape în fiecare seară la Universitate au devenit mai mult o distracţie, transformându-se de multe ori într-un adevărat circ. Modul în care se protestează acum este cu PET-uri, cu tobe, ba chiar și cu un cvartet care cântă în fiecare seară „Nothing else matters” de la Metallica. Melodia chiar este ilustrativă pentru cei care protestează, pentru că lor nu prea le pasă, în general, de multe lucruri care au loc în ţara asta.