Preşedintele Băsescu, în afara procesului de revizuire a Constituţiei

Trecând de faptul că nu s-a putut abţine să nu dea, cum a spus chiar Crin Antonescu, „mandate Curţii Constituţionale” reînnoite, atacul lui Traian Băsescu la adresa actualei revizuiri vine după o perioadă de tăcere pe această temă. Ieşirile sale publice repetate pe ideea fixă a unicameralului şi a reducerii numărului de parlamentari la 300 au încetat în a doua jumătate a anului 2011 şi pe tot parcursul anului 2012. La începutul anului 2013, când noua majoritate şi-a anunţat intenţia de a declanşa procedura revizuiri, preşedintele şi-a reluat temele fumigene privind cele două elemente ale modificării, cerând Parlamentului reluarea procedurii parlamentare a proiectului său.

Criticile lansate ieri nu au niciun conţinut şi nu conţin niciun argument valid care să arate cu ce anume Traian Băsescu nu este de acord. Dimpotrivă, văzând că singura idee fixă de care a ţinut cu dinţii, ani de-a rândul (aceea a reducerii numărului de parlamentari), este pusă în practică şi, mai mult, că nu mai are cum să fie implicat în niciun fel în procesul de revizuire, preşedintele a simţit nevoia să se lanseze într-un atac lipsit de orice justificare.

Astfel, poziţionarea preşedintelui Traian Băsescu traduce, în primul rând, o frustrare dată şi de imposibilitatea de a mai influenţa în vreun fel revizuirea. De la actor principal al revizuirii, în 2010 şi 2011, când a fost iniţiatorul constituţional şi legal al revizuirii, Traian Băsescu se vede în 2013, în situaţia de a nu mai conta deloc în cadrul acestui proces, proiectul său de revizuire fiind respins recent în Parlament. Aşa se explică gestul de ieri, când a profitat de momentul învestiturii de la Curte, pentru a reluat subiectul şi a-şi arăta, din păcate, doar frustrarea.

Inconsecvenţa precum şi lipsa de voinţă de reală de care a dat dovadă preşedintele este şi ea lesne de observat. Tema revizuirii Constituţiei a fost folosită în anii 2010 şi 2011 ca modalitate de menţinere a unei legitimităţi artificiale, dar şi ca proiect discursiv de care voia să îşi lege numele (în lipsa unui proiect real de societate) Însă, preşedintele şi majoritatea parlamentară care l-a susţinut nu au vrut în mod real să pună în practică acele teme, pe care le-au tot fluturat în discurs. Dacă proiectul său de revizuire nu a fost impus în timpul guvernării care îl susţinea, cum îşi imagina Traian Băsescu că va avea sorţi de izbândă, recurgând la bunăvoinţa unei majorităţi ostile? Şi-apoi, prin critica potrivit căreia actuala revizuire nu pune în practică referendumul din 2009, preşedintele dovedeşte din nou rea credinţă, nevrând să recunoască că actuala majoritate a avut curajul să limiteze numărul de parlamentari la 300. . Cu privire la parlamentul unicameral, se ştie deja că tema cu care cetăţenii au fost de acord la referendumul din 2009, nu a fost unicameralul (care nu reprezintă nici cel mai mic interes pentru cetăţeni), ci reducerea numărului de parlamentari, cu care se pare că sunt de acord toate forţele politice. Preşedintele Traian Băsescu o să fie cu adevărat surprins când aceiaşi cetăţeni care în 2009 au vrut uninominal, în 2013 nu vor avea nimic de reproşat bicameralismului. Dar să-i lăsăm lui Traian Băsescu temă de reflecţie pentru când nu va mai fi preşedinte.

În al treilea rând, atacul de la revizuire a fost lipsit de orice conţinut. În afară de reproşul referitor la ignorarea referendumului din 2009, Traian Băsescu nu a avut vreo critică punctuală de adus. În opinia sa, singurul element care ar fi justificat o intenţie de revizuire a Constituţiei era aşa-numita „simplificare a statului”. Dacă prin „simplificare a statului” se înţelege reducerea numărului de parlamentari, atunci ea se regăseşte în actualul proiect. Dacă nu, atunci la ce se referă preşedintele? Avem motive să deducem că se mai referă la o eventuală prezidenţializare a regimului, la reducerea rolului parlamentului şi, deci, la o simplificare a mecanismului de exercitare a puterii înseşi? Avem motive să bănuim acest lucru dacă ne referim atât la diversele detalii din proiectele sale de revizuire mai vechi, dar şi la declaraţiile de ieri. Pentru preşedinte se pare că revizuirea este justificată doar dacă se ajustează atribuţiile preşedintelui. În rest, tot ceea ce ţine de parlamentarism şi de capitolul drepturi şi libertăţi din Constituţie nu contează.